Randuri rasarite in toamna

Altare de frunze te duc spre imparatia toamnei...  Voi, ignorantilor, stricati farmecul toamnei! Stricati toamna, stricati parcul impodobit cu natura in descompunere, prin plimbarile voastre superficiale prin el. Voi doar treceti prin parc fara sa simtiti nimic, asemeni unor roboti.

Vantul joaca un joc nebun cu crengile salciilor. Frunzele ingalbenite se desprind de crengi si valseaza senzual in aer, pana cand se strivesc de pamant. Vantul le ia in mainile lui si le arunca in toate directiile. Frunzele  se supun, ca niste papusi cusute cu sfori.

Dintr'un copac a cazut o ghinda ajunsa la maturitate. Pe cat e de mare, pe atat e de fragila. Cand cade se striveste si se frange. Palaria ei, care o tinea lipita pana atunci de crengile copacului, i'a cazut. A ramas fara scut si s'a zdrobit. Asa se intampla cu toti oamenii. Oricat am crede ca o sa "ramanem in copac", intr'o zi o sa cadem cu totii.

E toamna si pamantul urla si ucide totul in calea lui. Singura moarte suportabila e cea a naturii.

Cerul se pregateste sa planga. Fluturii au fost inlocuiti cu frunze care parca anunta, printr'un cantec mut, venirea ploii. Ploaia spala tot. Iti spala corpul. Iti spala sufletul de pacate. Iti spala ranile sangerande.

Rataceste'te cu mine in toamna sufletului meu!