Coma - Mai presus de cuvinte

E linistea ploii ce sugruma cuvantul
Si nelinistea frazei prea lungi
Iar timpul stagneaza patronand inertia
Si nevoia de necunoscut.
E copilul din tine ce-ar vrea sa retraiasca
Macar unele momente din basm
Desi ploaia se tanguie si'n el si afara
Si-o va mai face si mult dupa punct.

Am platit cu timp speranta-ntr-un alt fel de zi
Am platit cu timp
Sa uit de teama de-a mai privi inca o zi ce n-o astept
Simt ca mai e putin si am sa cred ca-s putine cuvinte

Ai putea sa gasesti citind printre randuri
Prilej de-a calca pe porunci
Si de-ar fi sa regret sa ma vindece timpul
Fiindca n-am avut rabdare sa-l pierd
Iar noul lui curs si-l va urma inocent
Si totul va parea de neatins
Iar gandul de ieri cineva-l va gasi
Poreclit de cerneala-ntr-un vers.

Am platit cu timp speranta-ntr-un alt fel de zi
Am platit cu timp...
Sa uit de teama de-a mai privi inca o zi ce n-o astept
Simt ca mai e putin si am sa cred
Ca-s putine cuvinte...prea putine cuvinte..

Sa (mai) privesc inapoi de sub ploaie si vant
Sa (mai) astept lucruri noi dintr-un soare infrant
Sa privesc inapoi peste drum de apus
Sa astept lucruri noi dintr-un soare ce l-am rapus..

Am platit cu timp speranta-ntr-un alt fel de zi
Am platit cu timp

Si-am depus juraminte..mai presus de cuvinte
Sï-am sedus vorbe surde..spre un drum fara urme..

M'ai ranit la fel cum un glont rupe oasele fragile... La fel cum un cutit sapa in rana... Nemilos.
Eu nu ti'am facut nimic... Eu doar am facut totul pentru tine, nimic mai mult.
Ce fel de fata poti fi tu? Ce fel de om poti fi? Macar esti om?
Prietene... Non-prietene... Necunoscute...

Ce inseamna a trai?

Cand preaiubita licoare isi face efectul... Cand noptile de vara nu sunt niciodata prea lungi pentru vorbitul cu cineva drag... Cand o carte nu e niciodata prea lunga, ci prea speciala... Cand scrisul nu ma oboseste niciodata... Cand muzica ma tortureaza orgasmic cu frumusetea ei negraita... Cand a iubi nu e niciodata ostenitor...
Asta inseamna pentru mine a trai.

Suflete fara contur defilau intr'o orgie de sentimente...

Vocile sufletului

Tresariri dintr'un trecut in care visam sa fiu mare...
Tentatie extraordinara de a'mi cauta masinuta rosie...
Gand nebun de a iesi in strada sa ma amestec cu copii care se joaca cu mingea...
Mangaiere calda a unei voci pe care o stiu ca'mi alina orice suferinta...
Dar totul este vis...
Dar... sufletul meu si'a pierdut glasul copilariei.

Imi amintesc secundele in care i'am spus ca de cand nu mai sunt cu el nu mai am insipratie. Pentru ca simteam ca daca nu scriu despre dragoste (suferinta, fericire, implinire etc.) nu aveam despre ce sa scriu. Ca postarea care nu era despre el si sentimentele mele pentru el.. nu era postare reusita. La asta ma pricep cel mai bine: sa vorbesc despre sentimente. Vorbele fara sentimente mi se pareau seci.
Oare chiar mi'am pierdut inspiratia? Oare chiar scriu aiureli? Oare toata postarile din februarie incoace sunt seci??
Am nevoie de pareri sincere.

Un nou inceput

Intotdeauna a fost cineva
care m'a facut sa simt ca ma topesc;
Si'ntotdeauna a fost cineva
pe care am urat din toata inima.
De'atatea ori sa fug am vrut, de umbre,
ori viata sa mi'o iau.

Dar nimic nu mai e la fel,
Am regasit motive sa traiesc
din plin.
Sa nu mai urmaresc fantasme
Sa nu ma mai sperie umbrele,
ci doar sa lupt, sa rad, sa traiesc, sa iubesc.

Sa iau viata in piept
Sa'i pun piedici si s'o iau in ras
Sa'nchid ochii si sa ma las
purtata de vant.

M'am relaxat.
Am zambit fara motiv.
Am pasit lejer.
Am iubit in tacere.
Asta'am facut
Si nu regret nimic.

Niciodata nu voi regreta nimic
pentru ca... asa sunt eu.

Privesc multumita spre
un nou inceput.

Too late to fall in love with you

Intr-un sertar pastrez ascuns
Trandafirul de la el.
E uscat, de praf patruns,
Si aspru, ca parul lui rebel.

Nu'mi place sa primesc flori,
Dar a fost special'a lui foare.
Desi'am negat de'atatea ori,
Floarea moare, dragostea pentru el nu moare.

La poezii nu ma pricep
N'am idee cum sa le termin si sa le'ncep,
Dar poezia asta'i pentru el,
Pentru baietasul meu tembel.

Pfff... Hai totusi sa... ma exprim in proza. E mai... confortabil pentru mine.
Trandafirul despre care ti'am scris mai sus e trandafirul rosu primit de la tine. Acum are un miros suprinzator de dulce amestecat cu praf. Anul trecut era mai mare decat e acum. Era proaspat si cu petalele usor umede. Iti aduci aminte? Am hotarat sa ne'ntalnim in parc. Ne'am imbratisat. Imi amintesc ca m'ai asteptat putin timp. Intarziasem. Cand am intrat in parc ai rupt un trandafir si mi l'ai daruit. Am fost placut surprinsa de acel gest. Chiar daca nu ti'am spus. Chiar daca negam ceea ce simteam. Acela a fost primul trandafir primit. Si... nu l'am aruncat.
Din momentul acela si inceput sa'mi fii drag. Pentru ca erai diferit.
Imi amintesc prima noastra intalnire. Nu ne'am mai vazut de mult timp, iar tu pareai foarte incantat sa ma revezi. La fel eram si eu doar ca nu ti'am spus asta.
Atunci mi'ai zis ca "m'am facut frumoasa". Nici nu'ti poti imagina cat m'a bucurat complimentul acela. De atunci doar pe tine te cred cand imi spui ca sunt frumoasa; doar cand imi spui simt ca sunt cu adevarat frumoasa pentru ca stiu ca tu spui doar ceea ce simti. Si nu fabulez. In sfarsit recunosc totul.
Imi amintesc si primul nostru sarut. Eram acasa la mine. Ascultam ceva melodii. Nu'mi amintesc exact ce mi'ai zis ca sa imi intorc fata inspre tine. Dar stiu ca m'ai sarutat pe buze. Scurt, ca un copilas. Si apoi m'ai imbratisat fugar. Am fost atat de confuza si mi'ai atins atat de tare inima in cat n'am mai fost capabila sa te privesc pentru un minut. Simteam cum infloresc fluturasi in mine, cum ma gadila. Cand ai plecat m'ai sarutat din nou. La fel. Ciudat, dar ma simteam ca la 12 ani.
Amintiri cu tine... Imi amintesc cam tot ce s'a intamplat in vara aia. Desi inima mea inca era legata de el, simteam ceva si pentru tine. Desi nu ti'am spus. Imi amintesc ca odata stateam pe o banca si am inventat impreuna cuvinte. Mi'ai mai spus si ca nu intelegi de ce stau cu tine, de ce rad la glumele tale aiurea. Glumele tale nu's deloc aiurea. Iti iubesc glumele. Iti iubesc fata... Iti iubesc mainile.. Iti iubesc ochii albastri perfecti. Iubesc... nu vreau sa mai continui.
Acum simt ca ma avant prea tare. Ca m'am indragostit de tine. Poate prea tarziu... Pentru ca simt ca nu o sa pot sa te mai am. Ca ma agat de tine ca o disperata, dar tu parca nu mai simti acelasi lucru. Defapt mi'ai si zis... Ca sunt foarte frumoasa si ca simti ceva pentru mine. Dar... "nu cred ca e asa de tare incat sa spun ca m`am indragostit de tine". Nu stiu de ce, dar asta m'a durut. Am simtit ca n'o sa pot sa te am niciodata.
Acum doar astept. Nu stiu ce o sa fie. Astept sa vad ce o sa se intample. Sper doar sa nu ies cu inima franta din asta.

Simt cum ma topesc pe dinauntru. Cum curg in valuri, valuri, valuri... Cum poate un simplu om sa'mi dea asemenea fiori? Cum poate cineva sa imi imbratiseze trupul si sa imi faca sufletul sa zboare? Ma simt ca intr'o betie...
Simt ceva frumos... Dragoste...
Baiatul asta e minunat! In sfarsit, in sfarsit simt ceva pentru el. Ceva mult prea frumos.
Nu pot sa descriu beatitudinea, fericirea, dragostea pe care o simt inflorind in mine.
Tot ce imi doresc e sa il sarut... Sa ma stranga din nou in brate asa cum a facut'o in seara asta. Dar mai presus de orice... Vreau sa il sarut.
Vreau... vreau sa il fac fericit. Nu vreau sa ma mai joc cu el. Pentru ca... m'am indragostit de el.