Mă mănâncă faţa, mă mănâncă mâinile, mă mănâncă pielea. Îmi vine să îmi dau jos pielea, să îmi dau jos toate măştile pe care mi le-am pus degeaba. Poate aşa, jupuită şi goală, voi putea să mă eliberez de cine pretind că sunt. Poate că aşa voi trăi real. Poate că aşa voi putea simţi.
Se spune că omul e cea mai frumoasă fiinţă de pe pământ atunci când îl vezi în goliciunea lui. 

Hai să ne tragem de sforile sufletului şi să ne învăţăm reciproc cum să ne iubim.

Unii oameni sunt de neînlocuit... Unii oameni îţi aprind un foc în inimă, care nu se stinge, chiar de-ar fi să plece...

O să te asasinez.... O să te înjunghii... O să te otrăvesc... cu săruturi.

Ce mi-as mai putea dori?

Îngerii cu straie negre din ochii tăi îşi trec aripile peste pământul dintr-ai mei. Dacă îngerii pot atinge pământul, ce altceva mi-aş mai putea dori?
Buzele tale crestate de cuţitul pasiunii mângâie buzele mele, care-s ca două câmpii nemărginite. Dacă buzele noastre se pot contopi, ce altceva mi-aş mai putea dori?
Degetele tale subţiri şi fine se intersectează cu degetele mele lungi. Dacă degetele noastre se pot mângâia, ce altceva mi-aş mai putea dori?
Ce altceva mi-aş mai putea dori? Poate doar toată fiinţa ta, pe care s-o devorez şi s-o mestec ritmic într-a mea.

"Uitarea şi mersul mai departe sunt cea mai bună înţelepciune." - Friedrich Nietzsche

Fii primăvara mea!