Vreau să fug
să fug
departe de tot

Cu culorile ei

Ea-i colora părul

Cu culorile ei

Ea-i mâzgălea pielea

Cu culorile ei.

Ea-i dezintoxica sângele

Cu culorile ei.

Ea-i alunga fricile

Cu culorile ei.

Ea o ducea în alte universuri

Cu culorile ei.

Ea-i lua respirația

Cu culorile ei.

Cu culorile ei

Cu culorile ei.

Colorează-mă și pe mine,

M-am pierdut în negru și gri.

Fă-mă culoarea ta preferată

Și ia-mă de aici.

Mi-e frică.

Fă-mă culoarea ta preferată.

Ea mă poate salva

Cu culorile ei.

Banalitatea e fatala

El era un scriitor
Ea era o oarecare fată.
El venea din întuneric
Ea era doar... beată.
El scria cu propriul sânge
Ea se mânjea cu cărbuni.
El vedea prin ochii ei
Ea fugea după țânțari.
El s-a apropiat de ea
Ea a vomitat banalitate.
El i-a scris romane pe piele
Ea se ascundea după copaci.
El i-a pătruns în corp
Ea a trezit jumătate de planetă cu urletul ei.
El i-a pătruns în suflet
Ea a scuipat venin.

El s-a pierdut în viața ei stearpă.

El și-a decojit pielea.

El și-a ars venele cu alcool.

El s-a ofilit și s-a clătinat în bătaia vântului.

El a murit.
Ea a zâmbit satisfăcută.

... mirosul de portocale care iese din pieptul tău și mă îmbată mai tare decât vodka...

”I felt you in my legs before I ever met you”

Aveam 18 ani când s-a întâmplat asta.... 

Am dat astăzi peste melodia Tegan and Sara - Nineteen si fiecare cuvințel din fiecare vers se potrivește cu ceea ce am simțit când te-am întânit, când ai apărut în viața mea (exceptând partea cu ”and now we're saying bye”).

Uite că acum am 19 ani și a trecut aproape un an de când te am în inimă.

În loc să te sărut pe tine, sărut țigara a cărei filtru l-am rupt pe la jumătate. E așa gol apartamentul meu... E gol până și orașul... Cluburile, cafenelele, puburile, toate-s goale... Toți studenții au plecat acasă, doar eu am rămas, în așteptarea ta.
Copil mut, cu scotch pe buze. Copil care și dac-ar vrea, n-ar putea să spună nimic. Copil care iartă orice și care arborează un zâmbet. Copil care în camera lui, în singurătete, plânge de fiecare dată. Copil care se amăgește cu diferite vicii. Copil pierdut, copil gol. Copil care cade în genunchi pe podea și începe să urle, rugându-se la dumnezeii în care nu crede, rugându-se să se întâmple o minune și să fie bine.
Sunt murdară pe mâini de la banii pe care i-am strâns și pe care îi stric pe zi ce trece. Îi stric doar pe chestii care îmi fac rău.
N-o să ajung bine, bă. Tre' să mă trezesc, bă. Da' nu pot, bă. Nu mai pot, bă.
Nu e așa de ușor pe cât pare.

Știi mai puține decât crezi.

Lecția învățată azi: când simți că în capul tău nu mai e loc de nimic pentru că e plin de lucruri neimportante care te încarcă, fă o plimbare. Îmbracă-te și ieși din casă, indiferent cât ar fi ceasul. Plimbă-te pe străzi cât mai pustii sau prin parcuri. Ai și grijă.
Plimbă-te, fă-ți loc în cap.
Fii atent la toate detaliile din jurul tău, observă tot. Te vei detașa și când vei reveni în casă vei fi alt om.

Ai grija ce faci cu viata ta

Am revenit la vechiul meu obicei, acela de a citi oameni. Îmi plăcea la nebunie să fac asta acum câțiva ani, dar m-am oprit pentru că obosisem.
Am învățat o lecție: nu renunța niciodată la ceva ce îți face plăcere să faci. Chiar dacă îți sunt puse piedici, nu te descuraja.
Nu renunța! Chiar dacă vei ajunge să te simți rănit, să simți că nu mai reziști... Nu renunța! Viața merită trăită. Merită trăită așa cum vrei și cum îți place.
Dacă am învâțat ceva în acești aproape 20 de ani ai mei e că viața e exact așa cum ți-o faci tu. Așa că de ce să nu îți faci o viață bună, pe placul tău? Nu uita că te poți opri oricând și să o iei de la capăt, pe un alt drum. Nimeni nu stabilește reguli în locul tău. Totul se îmtâmplă în capul tău și totul e controlat de capul tău. De acolo începe totul și acolo se termină totul.
Fă că viața ta să merite trăită. Poți să fii fericit. Ai fericirea în mâini, trebuie doar să ai puterea de a jongla cu ea în așa fel încât să îți ajungă în suflet.
Ai propria viață în mâini. Nu te juca cu ea. Alta nu mai primești.

Ți-am dat de gândit?

Ai intrat atât de adânc în inima mea încât nimeni nu te va mai poate scoate vreodată.

Vreau să-ți fiu muză.

Muzica buna

Lykke Li - Little bit



Dillon - Thirteen Thirtyfive



Alexandrina Hristov - Flori de spin



Delilah - Disrespect



Black Lab - This night



Lana Del Rey - Burning desire



Frou Frou - Let go



Kimbra - Settle down



Ellie Goulding - Ritual



The XX - Angels



Angus and Julia Stone - For you



Vita de Vie ft. Alexandrina - Varza



The Weeknd - High for this



Sia - Breathe me



Sonata Arctica - I have a right

Yaël Naïm - Toxic

Chet Faker - I'm into you

Mulți dintre oamenii care se gândesc la sinucidere poartă tot timpul masca ”omului fericit”.

Un medic s-a pensionat și s-a retras într-un sătuleț împreună cu soția lui, copii și nepoții. Până atunci, primise orice își dorise de la viață. S-a mutat într-o nouă locuință și a cunoscut oameni noi. Întotdeauna îi plăcuse să cunoască alți și alți oameni. Nu pentru că se plictisea de cei pe care îi cunoscuse deja, ci pentru că era curios și pasionat de om, ca entitate. Ziua se plimba prin sat, vorbea cu oamenii, era glumeț și foarte, foarte inteligent. Noaptea stătea la masă împreună cu soția lui și citea din diferite cărți, cu voce tare. După o lună după ce se mutase, a luat o supradoză de medicamente care i-a fost letală. A fost găsit în dormitorul lui. Pe fața lui a rămas blocat un zâmbet. Fostul medic, care acum era mort, parcă zâmbea.   

O elevă la liceul de arte picta în ulei, iar tot ce picta ea era plin de culoare. Folosea culori deschise, cum ar fi galben, portocaliu, roșu, verde... Nu picta ceva anume, ci doar arunca culoarea pe pânză. Ceea ce rezulta erau niște culori aruncate parcă la întâmplare, unindu-se între ele. O vedeai tot timpul cu zâmbetul pe buze. Era o fată liniștită, căreia îi plăcea să picteze. Nu te-ai fi gândit niciodată că ar putea să atenteze la propria viață. Dar, într-o zi, ea s-a aruncat de pe un pod. S-a sinucis. 

Un bărbat de 52 de ani era căsătorit și avea doi copii. Deținea o companie importantă și era pe culmile succesului. De fiecare dată când i se lua un interviu, își pomenea familia și spunea cât de mult îi iubește și fără ei nu ar fi ajuns unde este acum. Părea tot timpul detașat, fără griji mari pe cap. Într-o zi, soția lui l-a găsit în pod; se spânzurase de o grindă.

Poate dacă ai putea să cunoști acești oameni, să îi examinezi de aproape, ai găsi atrocități, suferință și depresie în spatele acelei fericiri pe care o afișează. E interesant că le iese atât e bine... Își joacă rolul atât de bine...

Îmi doresc ca într-o zi să pot afla ce e în capul acestor oameni, care se sinucid fără un motiv ușor de descoperit... Îmi doresc să aflu de ce ascund durerea sau, mai bine spus, ce anume ascund de ajung să își pună capăt vieții.

Yes!

”Te simt cum te zbați în plămâni,
Prin vene curgi, mai subțire ca ața”

Hai in Cluj, Alexandrino!

Azi mi s-a spus că sunt fragilă. Nu vreau, nu mai vreau să fiu citită, răsfoită, cântărită printre rânduri! Nu vreau să mai citesc, să mai cunosc oameni și nu mai vreau să mai fiu citită și cunoscută.
Probabil am trecut prin prea multe căcaturi și sunt sătulă de multe lucruri... Probabil sunt doar o fată imatură și traumatizată... Probabil nu pot să trec peste anumite lucruri, peste anumite amintiri, peste anumiți oameni... Probabil...
Nu știu...
Sunt fragilă, da. Sunt, însă nu vreau să fiu văzută așa. Vreau să par puternică.

Viață, încotro vrei să mă duci?
Unde mă arunci?
Unde să mă (re)găsesc?

... sunt momente în care melodiile îmi oglindesc sufletul mai bine decât pot să o facă niște cuvinte.