Ai intrat atât de adânc în inima mea încât nimeni nu te va mai poate scoate vreodată.

Vreau să-ți fiu muză.

Muzica buna

Lykke Li - Little bit



Dillon - Thirteen Thirtyfive



Alexandrina Hristov - Flori de spin



Delilah - Disrespect



Black Lab - This night



Lana Del Rey - Burning desire



Frou Frou - Let go



Kimbra - Settle down



Ellie Goulding - Ritual



The XX - Angels



Angus and Julia Stone - For you



Vita de Vie ft. Alexandrina - Varza



The Weeknd - High for this



Sia - Breathe me



Sonata Arctica - I have a right

Yaël Naïm - Toxic

Chet Faker - I'm into you

Mulți dintre oamenii care se gândesc la sinucidere poartă tot timpul masca ”omului fericit”.

Un medic s-a pensionat și s-a retras într-un sătuleț împreună cu soția lui, copii și nepoții. Până atunci, primise orice își dorise de la viață. S-a mutat într-o nouă locuință și a cunoscut oameni noi. Întotdeauna îi plăcuse să cunoască alți și alți oameni. Nu pentru că se plictisea de cei pe care îi cunoscuse deja, ci pentru că era curios și pasionat de om, ca entitate. Ziua se plimba prin sat, vorbea cu oamenii, era glumeț și foarte, foarte inteligent. Noaptea stătea la masă împreună cu soția lui și citea din diferite cărți, cu voce tare. După o lună după ce se mutase, a luat o supradoză de medicamente care i-a fost letală. A fost găsit în dormitorul lui. Pe fața lui a rămas blocat un zâmbet. Fostul medic, care acum era mort, parcă zâmbea.   

O elevă la liceul de arte picta în ulei, iar tot ce picta ea era plin de culoare. Folosea culori deschise, cum ar fi galben, portocaliu, roșu, verde... Nu picta ceva anume, ci doar arunca culoarea pe pânză. Ceea ce rezulta erau niște culori aruncate parcă la întâmplare, unindu-se între ele. O vedeai tot timpul cu zâmbetul pe buze. Era o fată liniștită, căreia îi plăcea să picteze. Nu te-ai fi gândit niciodată că ar putea să atenteze la propria viață. Dar, într-o zi, ea s-a aruncat de pe un pod. S-a sinucis. 

Un bărbat de 52 de ani era căsătorit și avea doi copii. Deținea o companie importantă și era pe culmile succesului. De fiecare dată când i se lua un interviu, își pomenea familia și spunea cât de mult îi iubește și fără ei nu ar fi ajuns unde este acum. Părea tot timpul detașat, fără griji mari pe cap. Într-o zi, soția lui l-a găsit în pod; se spânzurase de o grindă.

Poate dacă ai putea să cunoști acești oameni, să îi examinezi de aproape, ai găsi atrocități, suferință și depresie în spatele acelei fericiri pe care o afișează. E interesant că le iese atât e bine... Își joacă rolul atât de bine...

Îmi doresc ca într-o zi să pot afla ce e în capul acestor oameni, care se sinucid fără un motiv ușor de descoperit... Îmi doresc să aflu de ce ascund durerea sau, mai bine spus, ce anume ascund de ajung să își pună capăt vieții.

Yes!

”Te simt cum te zbați în plămâni,
Prin vene curgi, mai subțire ca ața”

Hai in Cluj, Alexandrino!

Azi mi s-a spus că sunt fragilă. Nu vreau, nu mai vreau să fiu citită, răsfoită, cântărită printre rânduri! Nu vreau să mai citesc, să mai cunosc oameni și nu mai vreau să mai fiu citită și cunoscută.
Probabil am trecut prin prea multe căcaturi și sunt sătulă de multe lucruri... Probabil sunt doar o fată imatură și traumatizată... Probabil nu pot să trec peste anumite lucruri, peste anumite amintiri, peste anumiți oameni... Probabil...
Nu știu...
Sunt fragilă, da. Sunt, însă nu vreau să fiu văzută așa. Vreau să par puternică.

Viață, încotro vrei să mă duci?
Unde mă arunci?
Unde să mă (re)găsesc?

... sunt momente în care melodiile îmi oglindesc sufletul mai bine decât pot să o facă niște cuvinte.