Mă mănâncă faţa, mă mănâncă mâinile, mă mănâncă pielea. Îmi vine să îmi dau jos pielea, să îmi dau jos toate măştile pe care mi le-am pus degeaba. Poate aşa, jupuită şi goală, voi putea să mă eliberez de cine pretind că sunt. Poate că aşa voi trăi real. Poate că aşa voi putea simţi.
Se spune că omul e cea mai frumoasă fiinţă de pe pământ atunci când îl vezi în goliciunea lui. 

Hai să ne tragem de sforile sufletului şi să ne învăţăm reciproc cum să ne iubim.

Unii oameni sunt de neînlocuit... Unii oameni îţi aprind un foc în inimă, care nu se stinge, chiar de-ar fi să plece...

O să te asasinez.... O să te înjunghii... O să te otrăvesc... cu săruturi.

Ce mi-as mai putea dori?

Îngerii cu straie negre din ochii tăi îşi trec aripile peste pământul dintr-ai mei. Dacă îngerii pot atinge pământul, ce altceva mi-aş mai putea dori?
Buzele tale crestate de cuţitul pasiunii mângâie buzele mele, care-s ca două câmpii nemărginite. Dacă buzele noastre se pot contopi, ce altceva mi-aş mai putea dori?
Degetele tale subţiri şi fine se intersectează cu degetele mele lungi. Dacă degetele noastre se pot mângâia, ce altceva mi-aş mai putea dori?
Ce altceva mi-aş mai putea dori? Poate doar toată fiinţa ta, pe care s-o devorez şi s-o mestec ritmic într-a mea.

"Uitarea şi mersul mai departe sunt cea mai bună înţelepciune." - Friedrich Nietzsche

Fii primăvara mea!

Am visat ca...

Am visat că alergam desculţă prin ploaie,
Alergam pe un drum pietruit.
Tălpile îmi sângerau
Şi aveam pietricele acuţite înfipte în ele.
Eu continuam să alerg.

O iederă mi s-a agăţat de piciorul drept
Şi s-a încolăcit în jurul lui.
A început să mă tragă de picior,
Să încerce să mă împiedice să alerg.
Eu continuam să alerg.

Am realizat că aveam un cuţit în mână.
Am înjunghiat iedera.
Din ea a curs sânge verde.
Cuţitul a dispărut.
Eu continuam să alerg.

O ceaţă neagră s-a aşezat în faţa mea
Şi a început să plouă cu săgeţi.
Câteva săgeţi mi-au intrat în mâini,
Altele în faţă, altele în spate.
Odată intrate în piele,
Se adânceau în carnea mea.
Am urlat până când
Mi-a ieşit sânge din gură.
Săgeţile au ieşit din piele
Şi au căzut pe drum,
Transformându-se în şerpi.
Eu continuam să alerg.

A răsărit soarele
Şi s-a făcut cald...
Căldura îmi înroşea pielea...
Era din ce în ce mai cald...
Mingea de foc parcă era coborâtă
Din iad.
Pielea mi se decojea,
Scoţând la iveală
Carnea mea rozalie.
Carne şi sânge.
Eu continuam să alerg.

O lamă uriaşă a apărut de nicăieri
Şi mi-a despicat trupul în două.
M-am oprit din alergat.

Am visat că alergam desculţă prin ploaie.