N-am putut să scriu niciodată cu creierul, întotdeauna m-am folosit de suflet. O să urlu în scris, dar o să urlu în șoaptă.
duminică, 11 iulie 2010
Slowly dying...
Ma gandesc la chestii. Tot felul de chestii. Si nu inteleg ce se intampla cu mine azi. De ce sunt trista? De ce ma simt atat de singura si goala pe dinauntru? Doar… de ce?? Unde esti tu? Unde suntem NOI? De ce esti departe? De ce viata mea e asa? Unde imi sunt prietenii? De ce simt ca ii pierd? Si de ce simt k e doar vina mea? De ce fac atatea tampenii? De ce nu am autocontrolul in sange? De ce sunt atat de irationala? Si cea mai mare intrebare: Unde sunt EU? Ce s`a intamplat cu mine? Cu adevarata EU, nu fata asta care nu mai stie ce si pe cine iubeste si isi tradeaza prietenii. Punct.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu