Da, raspund vrajita, intr'un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi'e drag...
Nu mai ai ochi?
Ba da. Dar il vad doar pe el.
Si iti ajunge?
Da, imi ajunge...
Si cu ce vezi cerul, copacii?
Cu ochii lui!
Si cu ce simti zapada, ploaia?
Cu mana lui!
Si cand ti'e sete, ce faci?
Il sarut!
Si cand vrei sa'ti inmoi buzele in apa limpede, buna?
Apa o simt cu buzele lui.
Nu'ti place sa pasesti singura, sa simti asfaltul elastic, viu, sub pasii tai?
Ii simt corpul alaturi si, lipita toata de el, ma simt leganata de arcurile pasilor lui...
Dar bine, de ce?
Fiindca mi'e drag.
De ce ti'e drag tocmai el?
Asa s'a intamplat. Intr'o zi, nu stiu cum, parca s'a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un sigur nume, al lui. Nu, nu stiu ce s'a intamplat. Poate ca stie el. El stie tot...
Si tu ce stii?
Il iubesc.
Si toata ziua ce faci?
Il astept.
Si cand vine?
Ma odihnesc in bratele lui.
Esti atat de obosita?
Da, e chinuitor, istovitor sa astept!
De ce il iubesti?
Pentru ca exista. Pentru ca imi umple zilele de zambete si inima de bucurie si dragoste. Pentru ca e al meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu