N-am putut să scriu niciodată cu creierul, întotdeauna m-am folosit de suflet. O să urlu în scris, dar o să urlu în șoaptă.
luni, 9 aprilie 2012
Daca as putea zbura as zbura spre tine
Ce faci tu acolo, pe cerul inimii mele? Tu zbori deasupra sufletului meu, iar cand il atingi o parte din suflet isi doreste sa isi ia zborul, cu tine, iar cealalta parte se topeste de la caldura aripii tale. Ce cauti tu, suflet apostat? De ce ma faci sa ma simt asa? De ce uneori nu mai am puterea sa respir atunci cand iti vad frumusetea?
Tu te consideri un trup imperfect, dar eu te vad ca fiind un om perfect la infatisare si in tot ceea ce face. Nu trebuie sa asculti vocile celorlalti, asculta vocea inimii mele. Daca ti'ai pune capul pe pieptul meu te'ai speria pentru ca inima mea se zbate ca o nebuna in corpul meu atunci cand pielea ta o atinge pe a mea.
Aud o mie de voci care incearca sa alunge fluturii care au venit in stomacul meu odata cu tine. Nu o sa le ascult. O sa zbier in gura mare ca acum tu esti oxigenul meu, infinitul meu, steaua mea, ochii mei. Tot ce se afla inauntrul meu e invadat de spiritul tau.
Daca tu vei pleca ma voi stinge incet si dureros. Lumineaza'mi cerul inca odata, inca odata si inca odata, pana cand o sa'ti spun sa te opresti, iar asta nu o sa se intample niciodata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu