In ultima vreme ma simt obosita fizic si psihic si incapabila de a mai citi si scrie ceva. E aiurea rau....

Se zice ca...

Oare chiar asa e...?

Oboseala sufleteasca

In noaptea asta nu am chef de tine, nu am chef de nimeni. Nu am nevoie de prieteni, iubiti, iubite, amici… Oameni, in general. Vreau sa dispara toti.

Simt ca orice am facut pana acum pentru cineva a fost in zadar. Degeaba m’am chinuit sa cunosc anumite persoane. Degeaba m’am lasat cunoscuta. Totul e fara rost acum. Sunt plictisita. Imi simt sufletul batran, vechi, aproape mort. In rest nu simt nimic. Fara sentimente. Fara senzatii. Fara simtul realitatii. Dar nici nu visez. Umblu pe ata intre corp si suflet. Sufletul cam si’ar dori sa se desprinda de mine. Si… l’as lasa sa plece… Asa i’as da drumul…

Si vorbesc cu tine, un tine abstract. Si te mint. Pentru ca eu defapt am nevoie de cativa oameni. Exact in secundele astea. Nu vreau sa vorbesc. Vreau doar sa stau. Cu ochii inchisi. Lipsita de somn. Ascultandu’i. Asta m’ar face sa ma simt putin vie. Viata lor ca un vulcan care erupe in fiecare zi ma face sa zambesc usor ironic. Eram si eu asa, candva. Dar a trecut mult timp de atunci. Eram mica. Uneori ma intreb daca o sa revin la starea aia. La viata. Nu am multe sanse…

Sunt vanatoare de fericire. Sunt tovarasa de joaca cu moartea. Insa… In noaptea asta nu vanez nimic, doar stau.

Noapte buna, alora care dorm! Eu va veghez din intuneric, cu sufletul atarnand de manecile camasii. 

"Sick of crying. Tired of trying. Yes, I'm smiling! But inside I'm dying..."

Vicii? Si ce daca?

"Fara vicii am fi doar niste roboti."

Toti ratatii iti spun ca e de cacat sa ai vicii, ca e imoral. Si ce daca e imoral? Trebuie sa fim toti niste legume care fac asa cum societatea cere? Trebuie sa avem o viata perfecta pentru ca sa nu ardem dracu' in asa zisa viata de dincolo?
E chiar asa anormal sa ai vicii? Sa bei, sa fumezi sau orice altceva. Si oamenii pot fi vicii. Poti foarte usor sa fii obsedat si dependent de o persoana. Si aia e ilegal si anormal? Da, pentru ei e.

Sunt unele specimene care se uita urat cand vad un om fumand. Sunt plamanii lui, e viata lui.
Nu suport oamenii care incearca sa te controleze. Daca tu vrei sa traiesti ca un porc, traieste. Daca vrei sa te duci la manastire, du'te. E o tara libera. E o viata libera.

Hai sa vorbim despre mine, ca si asa pe blogul asta e vorba mai mult despre mine si despre fraierii de care ma indragostesc si ma implic si sufar ca o proasta... Ma rog. Viciul meu... Trebuie sa stau putin sa ma gandesc, insa doar putin. Ma imbat odata pe luna. De ce? Ca asa am chef. Ca imi place gustul bauturii, imi place vinul. Imi place senzatia aia de moleseala pe care o am atunci cand vinul imi intra in sange. E misto. Acum ceva timp (destul de mult, ce'i drept. timpul fuge repede) obisnuiam sa fumez. Nu fumam mult, dar fumam. Aveam iluzia (pentru ca e o iluzie) ca fumand ma relaxez si nu ma mai stresez din porcarii. Si fumam pentru ca imi placea. Ma droghez si cu oameni. Sunt dependenta de trei persoane. Dependenta si deseori obsesiva cu acele persoane. Geloasa. Posesiva. Rea. Dar si buna, pentru ca dependenta e rezultatul iubirii, nu al urei. Esti dependent de ceva ce iti place, pana cand acea dependenta duce la viciu.

Viciile nu te omoara, societatea si prejudecatile o fac.