Au trecut câteva luni de când ne-am cunoscut. Îţi vine să crezi? Pentru mine pare o veşnicie. Fiecare secundă fără tine e insuportabilă, iar eu ard mocnit de dorul tău. Timpul trece, pământul se învârte, iar eu încă mă mai pierd în preajma ta. Înainte să ajung în faţa ta mă gândesc că o să-ţi spun atât de multe, dar când sunt lângă tine uit tot. Parcă sufletul îmi coase gura. Parcă pot vorbi cu tine doar atingându-te... Îmi e dor să vorbesc din nou cu tine prin intermediul corpului. Îmi e dor să simt că sufletele noastre vorbesc în locul gurilor noastre.

Hah, chiar şi atunci când vine vorba să scriu despre tine, despre noi, despre ce simt pentru tine, mă pierd. Ce mi-ai făcut...?