Puteţi să mă contraziceţi. Puteţi să mă înjuraţi. Puteţi să mă loviţi. Dar nu puteţi să-mi luaţi libertatea.

 Una dintre poeziile mele preferate, scrise de Bacovia şi descoperită recent.

Ego

Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie –
Si tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.
 
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine –
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.

Povestea noastra

De dragul tău
Am dat-o-n poezie.
Poezie despre
noi
... nenoi.

Îmbrăţişarea mâinilor noastre
Îmi pare acum
La distanţă de
o bătaie de aripi de înger.

Buzele tale,
Linii de tramvai,
Pe care circulau buzele mele -
Tramvaie din care ieşeau
scântei, cărora li se mai zice
şi iubire, sentimente, pasiune...

Electricitate-n piepturi.
Fulgere-n priviri.
Dulce nebunie.

Tot ce-a fost între noi
Pare-un vis.
Zilele alea au fost ca nopţi
În care visam nesfârşit de mult.
Tot ce-a fost
Pare-un vis.
Ce fel de vis? mă-ntrebi.
Cu siguranţă cel mai frumos,
cu siguranţă.

Coverul acesta demonstrează, din nou, cât de incredibilă poate să fie Sharon!

Niste muzica buna

Ferestrele ochilor mei erau în cădere... Pe cerul limpede îşi zbăteau aripile cârduri de ciori, păsările diavolului... Trenul mă legăna, iar ferestrele ochilor dădeau să cadă, când... o cioară şi-a schimbat direcţia şi a zburat ca o nebună spre geamul compartimentului în care mă aflam... Ochii ciorii mă priveau fix... Zborul nebunesc al ciorii nu se oprea... A oprit-o un singur lucru... zdrobirea trupului ei de sticla tare a compartimentului... Ultimele trei bătăi de inimă ale ciorii au fost în tandem cu ultimele trei clipiri ale pleoapelor mele... Trenul mă legăna în lumea lui Hypnos... Cioara cădea legănat în lumea lui Thanatos...

- Ochii care nu se văd se uită, mi-ai spus tu, cu un zâmbet care atunci îmi părea dulce, dar acum îmi pare cinic.
Ochii tăi au început să mă uite imediat după ce vorbele alea au zburat afară din gura ta.