Ferestrele ochilor mei erau în cădere... Pe cerul limpede îşi zbăteau aripile cârduri de ciori, păsările diavolului... Trenul mă legăna, iar ferestrele ochilor dădeau să cadă, când... o cioară şi-a schimbat direcţia şi a zburat ca o nebună spre geamul compartimentului în care mă aflam... Ochii ciorii mă priveau fix... Zborul nebunesc al ciorii nu se oprea... A oprit-o un singur lucru... zdrobirea trupului ei de sticla tare a compartimentului... Ultimele trei bătăi de inimă ale ciorii au fost în tandem cu ultimele trei clipiri ale pleoapelor mele... Trenul mă legăna în lumea lui Hypnos... Cioara cădea legănat în lumea lui Thanatos...