In ultima vreme ma simt obosita fizic si psihic si incapabila de a mai citi si scrie ceva. E aiurea rau....

Se zice ca...

Oare chiar asa e...?

Oboseala sufleteasca

In noaptea asta nu am chef de tine, nu am chef de nimeni. Nu am nevoie de prieteni, iubiti, iubite, amici… Oameni, in general. Vreau sa dispara toti.

Simt ca orice am facut pana acum pentru cineva a fost in zadar. Degeaba m’am chinuit sa cunosc anumite persoane. Degeaba m’am lasat cunoscuta. Totul e fara rost acum. Sunt plictisita. Imi simt sufletul batran, vechi, aproape mort. In rest nu simt nimic. Fara sentimente. Fara senzatii. Fara simtul realitatii. Dar nici nu visez. Umblu pe ata intre corp si suflet. Sufletul cam si’ar dori sa se desprinda de mine. Si… l’as lasa sa plece… Asa i’as da drumul…

Si vorbesc cu tine, un tine abstract. Si te mint. Pentru ca eu defapt am nevoie de cativa oameni. Exact in secundele astea. Nu vreau sa vorbesc. Vreau doar sa stau. Cu ochii inchisi. Lipsita de somn. Ascultandu’i. Asta m’ar face sa ma simt putin vie. Viata lor ca un vulcan care erupe in fiecare zi ma face sa zambesc usor ironic. Eram si eu asa, candva. Dar a trecut mult timp de atunci. Eram mica. Uneori ma intreb daca o sa revin la starea aia. La viata. Nu am multe sanse…

Sunt vanatoare de fericire. Sunt tovarasa de joaca cu moartea. Insa… In noaptea asta nu vanez nimic, doar stau.

Noapte buna, alora care dorm! Eu va veghez din intuneric, cu sufletul atarnand de manecile camasii. 

"Sick of crying. Tired of trying. Yes, I'm smiling! But inside I'm dying..."

Vicii? Si ce daca?

"Fara vicii am fi doar niste roboti."

Toti ratatii iti spun ca e de cacat sa ai vicii, ca e imoral. Si ce daca e imoral? Trebuie sa fim toti niste legume care fac asa cum societatea cere? Trebuie sa avem o viata perfecta pentru ca sa nu ardem dracu' in asa zisa viata de dincolo?
E chiar asa anormal sa ai vicii? Sa bei, sa fumezi sau orice altceva. Si oamenii pot fi vicii. Poti foarte usor sa fii obsedat si dependent de o persoana. Si aia e ilegal si anormal? Da, pentru ei e.

Sunt unele specimene care se uita urat cand vad un om fumand. Sunt plamanii lui, e viata lui.
Nu suport oamenii care incearca sa te controleze. Daca tu vrei sa traiesti ca un porc, traieste. Daca vrei sa te duci la manastire, du'te. E o tara libera. E o viata libera.

Hai sa vorbim despre mine, ca si asa pe blogul asta e vorba mai mult despre mine si despre fraierii de care ma indragostesc si ma implic si sufar ca o proasta... Ma rog. Viciul meu... Trebuie sa stau putin sa ma gandesc, insa doar putin. Ma imbat odata pe luna. De ce? Ca asa am chef. Ca imi place gustul bauturii, imi place vinul. Imi place senzatia aia de moleseala pe care o am atunci cand vinul imi intra in sange. E misto. Acum ceva timp (destul de mult, ce'i drept. timpul fuge repede) obisnuiam sa fumez. Nu fumam mult, dar fumam. Aveam iluzia (pentru ca e o iluzie) ca fumand ma relaxez si nu ma mai stresez din porcarii. Si fumam pentru ca imi placea. Ma droghez si cu oameni. Sunt dependenta de trei persoane. Dependenta si deseori obsesiva cu acele persoane. Geloasa. Posesiva. Rea. Dar si buna, pentru ca dependenta e rezultatul iubirii, nu al urei. Esti dependent de ceva ce iti place, pana cand acea dependenta duce la viciu.

Viciile nu te omoara, societatea si prejudecatile o fac.

Realitatea

Se naste un om. Apare un nou suflet pe lume. In primii lui ani de viata umbla in curu' lu' mami si lu' tati. Invata sa mearga, sa vorbeasca, sa manance. Creste. Ii cresc dintii, creste in inaltime, ii creste parul, ii creste creativitatea, ii creste inteligenta. Implineste varsta la care trebuie sa mearga la gradinita. Acolo se joaca cu alti copii de varsta lui, isi face primii prieteni. Invata sa se joace, sa imparta.
Parintii lui incep sa il certe, sa il bata. Bataile sunt din ce in ce mai dese.
Mai trec cativa ani si merge la scoala. Invata sa scrie. Se cearta cu colegii pentru creioane si nimicuri. Ia note mari si se bucura. Ia note mici si plange, dar nimeni nu il consoleaza, ci il cearta pentru ca nu a invatat. Nu mai vrea la scoala, nu ii place.
Anii se scrug si devine adolescent. Isi priveste corpul in oglinda si nu intelege de ce apar schimbari. Incearca sa vorbeasca cu parintii lui despre acele schimbari. Ei se ascund dupa deget. Afla ca exista sex, dar nu intelege cum se face. Isi intreaba parintii din nou. Ei se rusineaza si ii comanda sa nu mai vorbeasca despre asta. Cauta informatiile in reviste, pe internet. Le gaseste. Vrea sa stie cum e in realitate.
Isi face prieteni de care se ataseaza. Ar vrea sa isi petreaca tot timpul cu acei prieteni pentru ca ei par singurii care il inteleg. Parintii devin gelosi pentru ca sta mai mult cu prietenii decat cu ei. Incep sa ii interzica sa mai fie prieten cu toata lumea. Prietenii lui sunt din ce in ce mai putini. Are un prieten mai bun decat toti ceilalti. Face orice pentru el, fara exceptie. Timpul trece si prietenul se distanteaza de el pentru ca a gasit un prieten mai interesant, pentru ca s'a plictisit sau pentru ca il considera prea ciudat.
Se simte diferit. Vrea sa se exprime, dar nimeni nu il lasa.
Se indragosteste. Face gesturi necugetate, de om indragostit. E inselat, parasit.
Are prima lui experienta sexuala. Ii place. Se simte bine. Vrea tot mai mult. Timpul trece si se plictiseste si de sex.
Parintii nu il mai inteleg. Se cearta tot mai des cu ei. Are tentative de a fugi de acasa.
Simte ca viata nu e atat de frumoasa pe cat credea el ca e. Intra in depresie. Iese din depresie. Intra in depresie. Iese. Intra din nou... Iese... Intra... Intra...
Are tentative sinucigase.
Nu mai intelege lumea din jurul lui. Ceilalti oameni rad de el pentru ca ei considera ca el exagereaza, ca el nu stie ce inseamna sa iti fie greu.
Toti cei dragi lui il parasesc.
Se raneste singur, pentru ca nu mai simte nimic. E pierdut in propria'i lume.
Are tentative sinucigase.
Realizeaza inca odata ca viata nu e atat de frumoasa pe cat ii spuneau ceilalti si au ajuns sa il convinga si pe el de acest neadevar. Acum, ca a aflat ca totul era o minciuna, nu mai intelege sensul vietii. Nu intelege de ce s'a nascut si traieste o viata oribila. Nu intelege de ce s'a nascut, daca oricum moare. Nu intelege de ce toata lumea ii spune de Dumnezeu, desi el nu crede in asa ceva. Nu are idee ce o sa se intample dupa ce o sa moara. Prea multe intrebari si nici un raspuns bun.

Am 18 ani si deja sunt blazata...

Noi

Avem pleoape de plumb
Si inimi de fier,
Iar in noi picura
Otrava iubirii, care
Patrunde in toate
Fibrele sufletului
Si ne topeste plumbul
Si fierul, si totul.

Suntem greu de gasit
Si usor de uitat.
Ne jucam de'a oamenii,
Dar din jocul acesta
N'a iesit nimeni viu.
Avem aripi arse
Si sange negru.
Nu ne sperie singuratatea,
Ci o imbratisam
Ca pe o mama.

Suntem mai vii ca
Florile de cais
Inflorite primavara.
Venim din toamna,
Mirosim a toamna.

Suntem noi,
Mai noi ca niciodata.