marți, 18 mai 2010

Cand aveam probleme imi spuneai: Sunt aici nu te teme. Acum zbor singura printre ele...


Pe cuvantul meu ca ma simt ca o emo. Ma plang tuturor. Tot timpul ma plang cu problemele mele (oare macar ii pasa cuiva?) Poate de la o vreme lumea o sa se sature de plangerile mele (daca nu s`a saturat deja), de rabufnirile mele, de lacrimile mele, de tristetea mea, de ura mea, de iubirea pe care o ofer, de persoana mea care parca e mai mult moarta si mirare ca inca mai e vie.

Am nevoie de o imbratisare. De un umar pe care sa plang. A mia lacrima. In momentul de fata plang. Din nou. Scriu in timp ce plang. Ma descatusez. Prin muzica si scris. Si sufar in tacere. Pentru ca azi nimeni nu e aici langa mine care sa ma faca sa ma simt bine. Sa rad. Sa ma asculte. Sa`mi fie alaturi.

Iar ma simt prost. Din nou.

Pula mea... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu