N-am putut să scriu niciodată cu creierul, întotdeauna m-am folosit de suflet. O să urlu în scris, dar o să urlu în șoaptă.
duminică, 7 noiembrie 2010
Cretina mea...
,,Există o adevărată magie în prietenia de la distanţă. Ea îţi permite să te relaţionezi cu alte fiinţe umane într-un fel care merge dincolo de a fi in mod fizic împreună, iar această legătură este adesea mai profundă.” - Diana Cortes
Citind acest aforism am simţit înăuntrul meu ceva geamăn cu durerea … De ce? Pentru că şi eu am o prietenă pe care nu o cunosc real, adică la distanţă. O cunosc de un an şi în tot acest timp am coresondat virtual însă întotdeauna am simţit că parcă aş cunoaşte-o de o viaţă…
Probabil că nu am stofă de povestitoare sau probabil că nu ştiu reproduce în cuvinte cât de fericită eram când o vedeam pe fata aceasta online. Puteam să vorbesc cu ea orice, nu-mi era niciodată teamă că mă va judeca. Era o prietenie magică deşi eram departe una de alta…
Uneori îmi doresc să nu fi intrat pe site-ul acela unde am cunoscut-o… Era o persoană atât de plină de viaţă, părea o vedetă, o stea…
Deşi recunosc foarte greu ceea ce simt, pot să zic că nu am mai întâlnit pe nimeni atât de specială cum e ea, că nu am mai simţit nevoia să fac pe cineva să râdă non-stop, nu am mai găsit o prietenă ca ea… Dar toate lucrurile bune au un final…
A trecut foarte mult timp de când am vorbit ultima dată cu ea şi recunosc că mi-e foarte dor de ea… Dar asta este. Prieteniile pe internet nu durează o veşnicie. Întotdeauna apare ceva şi acei prieteni dispar, cu sau fără voia lor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu