N-am putut să scriu niciodată cu creierul, întotdeauna m-am folosit de suflet. O să urlu în scris, dar o să urlu în șoaptă.
miercuri, 6 aprilie 2011
Ganduri la miezul noptii
E putin trecut de miezul noptii, iar eu imi pierd efectiv vremea pe Facebook si pe unde mai apuc. Nu stiu ce anume caut, nu stiu de ce caut. In fundal ascult Flyleaf.
Noaptea asta n'o sa dorm deloc. E oarecum o noapte de veghe.
Stii.. ma gandeam.. ce sa fac maine oare? Sa il las balta pe cel de care o sa'mi bat joc? Sau sa ma intalnesc cu el si sa'l fac sa regrete ca e indragostit de mine? E irevelant ca oricum nu o sa fie nimic, niciodata cu el.
Dar nu din cauza asta nu dorm eu. Ma simt total nelinistita, nu imi gasesc somnul.
Imi vine sa zbier, dar nici sa zbier parca nu am putere. Am o stare de.. letargie.
Timpul se scurge atat de incet... Imi simt trupul frant, dar atat. In rest nu simt nimic, doar un gol inauntrul meu.
Sunt singura in camera si scriu aiureli... Ce lucru mai penibil decat asta poate sa fie?
De doua luni sunt intr'o depresie totala. Uneori imi revin, dar nu dureaza mult si cad din nou in depresie. Nu inteleg de ce... Ar trebui sa treaca, la naiba! Pfff...
Momentan citresc o carte numita American Psycho. Este vorba despre un criminal psihopat care in timpul actului sexual nu simte altceva decat ca isi baga pula in tipa si atat, dar cand ucide pe cineva are orgasm si chestii de genu'. Imi place pentru ca Patrick Bateman - criminalul - isi descrie viata, mentalitatea, descrie tot ce face, tot ce simte si gandeste.
Mi'ar placea sa ma duc la faculta' de criminalistica. Sau psihologie. Chiar mi'ar placea...
Hmmm... Cred ca mi'am epuizat subiectele aberante. Revin daca imi mai amintesc ceva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu