Joi. Frumos afara. Cer senin. Soare.
Dar cui ii pasa? Eu stau in camera, ca de obicei. Probabil din cauza ca nu am cu cine vorbi... ma gandesc la chestii. Sunt putin confuza, putin ingandurata. Ma gandesc de ce oare nu ma simt iubita deloc? De ce oare simt ca sunt in plus pe lumea asta? Nu imi pare ca sunt frumoasa sau orice altceva ce ar trebui sa fiu. De aia nu ma iubesc unele persoane. Si nah sa zicem... Degeaba ma simpatizeaza multa lume, ca cei de care am cu adevarat nevoie nu ma iubesc. Sau poate ca unii ma iubesc, dar nu suficient.
Nu vreau sa sufar de singuratate, chiar nu. De asta ma tem cel mai mult.
In momentul asta mi'e dor de zambetul meu stupid si de veselia mea prefacuta. Nu vreau sa ingrijorez pe nimeni, tocmai de aia imi pun o masca : masca bucuriei.
Mi'e dor de toamna, de momentele in care mergeam prin parc cu castile in urechi si fumand fara griji, de momentele cand ma uitam in jurul meu si totul era frumos. Acum e primavara si desi totul invie, mie nu'mi place. Nu'mi place nimic.
Imi doresc o alta viata, o alta casa, un alt corp, alti parinti.
Oare de ce unii oameni sunt bogati si fericiti iar altii isi urasc viata? De ce totul e atat de nedrept?
I'll never be good enough for my parents.
Nu sunt suficient de buna, poate asta e. Si nici nu voi fi vreodata. Sunt "defecta".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu