Schimbari

Sunt la liceu. De cand am inceput liceul am inceput sa ma schimb. Schimbari de comportament, de gandire, schimbari in interior. Desi m’am schimbat aproape in totalitate am mai ramas cu cateva “caracteristici specifice” cum ar fi timiditatea, pe care nu o arat tuturor, iar celor carora o arat ar trebui sa se simta norocosi. Cred. Am ramas si cu dragalasenia, amabilitatea, cu solidaritatea, cu injuraturile si nervii. Si continui sa tin prea mult la persoanele care nu prea tin la mine.
Dar sa revenim la schimbari. Am primit o doza bunicica de incredere in mine insumi si ma pricep nemaipomenit de bine la disimulare, vrajeala, abureala. Inca o schimbare majora e faptul ca imi arat putin mai usor sentimentele, spun mai usor ceea ce simt.
Ar mai fi ceva… Un lucru pe care il fac pentru a ma ascunde. Pentru a nu arata tuturor ceea ce sunt… Port mereu o masca. La suprafata sunt fata aia puternica, cu inima de fier, fata invincibila, care nu poate fi ranita; dar in interiorul meu se afla o fata foarte sensibila. Am ramas cu sechele din copilarie, adica daca cineva ma cearta imi vine sa plang. Poate de aceea sunt iubita; pentru ca par puternica. Dar… Poate sa ma iubeasca o lume intreaga, dar daca nu ma iubeste acea persoana care imi doresc eu sa ma iubeasca e ca si cum nu m’ar iubi nimeni.
Exista ceva care nu se va schimba niciodata la mine: incapatanarea.