Idila... sau?

Oare o sa sfarsesti si tu in bratele unui barbat dupa tot ce s'a intamplat intre noi? Tu ai nevoie de un barbat, se simte. Ai nevoie de cineva care sa te protejeze, iar in mine vezi doar pe cineva care te iubeste. Nu cred ca te'ai lasa iubita pana la sfarsit. Tu ai idealuri si te plictisesti usor. Esti ca o furtuna. Eu iti pot oferi liniste, dar pentru tine nu va fi de ajuns. Vei vrea mai mult. Voi plange nopti si zile dupa tine. Tu o sa pleci. Te vei teme de cei care te judeca, te vei teme de un viitor cu mine. Vei fi confuza si te vei pierde. Eu voi incerca sa te pastrez alaturi de mine, dar orice o sa fac nu o sa fie de ajuns. Poate ca vei gasi siguranta si protectia dupa care tanjesti, dar o sa'ti lipseasca dragostea pe care eu ti'o ofer asa cum nu ti'o mai ofera nimeni. Poate o sa'ti doresti sa te intorci la mine, dar vei considera ca e prea tarziu. Niciodata nu va fi prea tarziu, dar tu vei lua deciziile. Te voi pierde, iubito. 

M-am plictisit de tine

Parca mi'e dor de zilele alea de toamna tarzie cand mergeam cu trenul cu el si eram amandoi prosti si indragostiti. Si ne sarutam non-stop pana la destinatie. Buzele noastre erau siameze si dulci. Acum totul e atat de sec si nu mai simt nimic. Imi vine sa ma arunc de la etaj cand sunt in preajma lui. Dar ma prefac ca totul e la fel, de dragul lui. Sau de fraiera.
Oricum relatia asta n'o sa mai tina mult. M'am plictisit la maxim si acum ma agat de tot ce'a mai ramas. Curand nu va mai ramane nimic. Si atunci... adio...

Ce ma mai intreb eu

Si totusi care'i faza? Marea si atotputernica divinitate, din plictiseala, a scuipat niste oameni pe pamant. Oameni muribunzi, muritori. Dar nu oameni liberi, ca el e papusarul si te pedepseste daca nu ii indeplinesti ordinile. De ce s'a mai obosit sa arunce niste oameni care oricum o sa moara? E sadic? Ii place sa chinuie niste biete fiinte? Sa le chinuie pentru ca majoritatea oamenilor, odata ce s'a desteptat si inteleg incet cum sta treaba cu divinitatea asta, cica il necajesc pe marele stapan care trebuie sa'i pedepseasca aspru. Chiar si el te controleaza.
Nu'mi pot explica ce'a fost in mintea lui. Chiar asa de mult se plictisea acolo in paradisul lui? N'avea ce face si si'a confectionat niste jucarii? O sa fiu pedepsita ca am zis asta!!! Am fost sarcastica, normal.
Ma rog, oricum o sa mor. Nu am chef ca, dupa ce mor, sa dau socoteala cuiva pentru ce am facut. Mor si gata. Ma duc. Nu ma duc nicaieri, ci doar ma duc. Desi parca n'as avea chef sa mor... Aici iar intervine controlul pe care il exercita asupra noastra. Ce cacat!

P.S. : ... Si credinciosii imi vor sari la beregata...

Zeita din cafenea

Cat esti de frumoasa! Gura mea amuteste la vederea ta. Gura mea tanjeste dupa buzele'ti sapate'n piele. Ochii tai ca un ocean ma privesc mirati si cu o stralucire jucausa. Esti ba inocenta, ba salbatica. Dar mai mult salbatica. Ma privesti tacuta, cu un aer pervers si cu o tigara agatata de degetele tale lungi si subtiri. Degete de zeita. Din gura ta, care a format un O perfect, ies norisori de fum cafeniu.
Ma intrebi ceva, dar totul e inghetat in mine. In preajma ta uit totul. Zambesti si iti lipesti buzele de ale mele. Si'mi spui ca ma iubesti.
Cum poate sa iubeasca o fiinta perfecta pe un muritor de rand? Cum poti sa ma iubesti?
Din ce lume ai aparut si de ce te'ai oprit din zbor in bratele mele?
Iti pui varfurile degetelor pe degetele mele si incepi sa imi escaladezi palma. Ma privesti adanc in ochi si imi soptesti lucruri marunte, care imi hipnotizeaza simturile.
Strivesti mucul de tigara in scrumiera si apoi iti treci mana prin parul moale. Ma iei de mana si ma inviti sa ne ratacim printre oameni. Imi strangi usor mana in a ta. Ma privesti complice si te lipesti usor de mine.Te iubesc in fiecare secunda. Iti iubesc fiecare gest. Vrei sa fii zeita mea pe veci?

Conversatie dintre diavolita si ingerul cu aripi negre

- Ma aflu in fata unui zid. Dupa el se gaseste fericirea. Am tot dat cu capul in el. Am facut gaura, mi'am bagat mana in zid, am atins fercirea, dar zidul s'a zidit la loc, prinzandu'mi si mana in el. Tot timpul patesc asa. Cred ca se numeste destin...
- O sa gasesti fericirea. Te asigur eu. Incearca sa analizezi zidul. Incearca sa lovesti in alt loc. Incearca... nu renunta. E pacat!
- Si daca o sa se inchida din nou?
- Nu o sa se inchida. Gaseste alt loc.
- Mi'e frica sa sap din nou...
- Nu trebuie sa'ti fie frica...
- Poate doar daca cineva ma va ajuta sa sap si ma va tine de mana daca se va inchide...
- Si cine e persoana aia?
- Nu stiu, trebuie sa o gasesc. Sa ma gaseasca.
- Eu?
- Vrei sa fii tu?
- Vrei sa fiu eu?
- Daca vreau sa fii tu... Vreau fericire, iar daca tu o sa poti sa ma ajuti... Da, o sa vreau. Nu uita ca nu te oblig. Faci doar ceea ce simti.
- Nu stiu daca eu pot fi. Pacat ca nu sunt acolo.
- Daca ai fi...?
- As incerca.
- M-ai ridica?
- Ti'as intinde mana.
- Dar nu esti. Ce'ai sa faci?
- Pai nu pot asa. Nu stiu. Pot incerca.
- Poti?
- Incercam.

M-am ascuns destul

M'am pierdut iar, desi nu vreau sa recunosc. M'am ascuns de mult, mult timp. Mi'am zis ca ce simt eu trebuie sa ramana in mine, chiar daca nu mai simt nimic. Defapt simt durere si inca ceva. Am zis ca mi'a trecut, am ras si m'am prefacut ca am luat'o de la capat. Am ingropat totul in mine. Acum tot ce am ingropat s'a dezgropat fara aprobarea mea. Oricum depresia nu are nevoie de aprobare...
Da, depresia. De ce sa ma ascund dupa deget? Am crezut ca o sa fie mai bine daca o sa zic ca nu mai am nimic, dar e mai rau. A revenit din nou si ma doare. Ma tem groaznic de tare sa nu imi moara din nou sufletul. Mi'e frica... Frica asta ma pandeste ca o nebuna in lanturi.
Credeam ca n'o sa mai simt niciodata durerea asta acuta, care imi dezintegreaza interiorul. Da' mi'e frica sa nu ma mai ravaseasca si sa nu ma mai distruga complet, ca atunci, lunile trecute. Va trebui sa ma prefac in continuare? Va trebui sa ma prefac atunci cand voi fi langa ea? Vine toamna si toamna mi'o va aduce inapoi. Nu vreau sa o doara ca pe mine ma doare. Nu vreau sa ma mai doara...
As urla sa imi exteriorizez sentimentele, dar nu vreau sa auda si ceilalti ca eu sunt suferinda...
Daca vreau sa ma vindec? Daca mai cred ca o sa ma vindec? Nu mai sper nimic pentru ca de fiecare data cand am avut o speranta, mi'a fost spulberata de nimicuri. Ma las din nou la cheremul timpului, care cica vindeca totul... Nu mai cred in abureala asta, dar alta solutie n'am. Mi'e teama doar de lama ascutita a cutitului  care ma va taia nemilos in interior. Ce lama? Ce cutit? Nu stiu, doar simteam nevoia sa scriu asta. Cateodata nu realizez ceea ce scriu, ci doar scriu. Sunt nebuna? Poate. Stiu sigur ca ma scufund din nou unde am mai fost de atatea ori...

Special

Cand ajungi sa nu mai fii un om banal, comun, sa nu mai fii la fel ca restul omenirii serbede, seci… atunci chiar ai facut o realizare! Daca esti seful unor capete de sfecla, unor schizofrenici cu conturi in banca… esti un nimic. Daca ii depasesti in mentalitate pe majoritatea muritorilor, esti cineva.

Daca nu’i intelegi pe oamenii simpli si batuti in cap, fixisti, daca nu te regasesti in ei, ai un suflet. Daca faci doar ce’ti trece prin cap, fara sa’ti pese de consecinte, ai un spirit. Daca nu’i lasi pe altii sa te schimbe, sa te faca idiot ca ei, ai un creier pe care il folosesti.

Fii diferit, separa’te de restul gunoaielor care te inconjoara.

Bucura’te cand esti luat de ciudat si nebun de catre banali! Tu vei schimba lumea, tu o vei lumina prin arta ta. Nu’mi spune ca n’ai “arta”, pentru ca orice ciudat nebun e un artist. E un om, un om adevarat.

Daca intr’o lume patronata de oameni banali tu esti diferit de toti, nu trebuie sa te simti in plus, ci trebuie sa te simti asa cum esti: special.

Tu!

Da drumul fluturilor din inima ta. Arata'ti sufletul. Eu oricum pot sa'l vad, desi nimeni nu ti'l vede. Si tu nu intelegi de ce pot, cum pot. Zici ca n'am cum. Dar am. Eu simt ca esti altfel, ca esti speciala. Ca sufletul tau e facut din acelasi material cu al meu. Daca tu nu vezi cat de extraordinara esti, eu vad. Esti atat de diferita incat inima mea iti canta simfonii intregi... Sufletul meu il cauta disperat pe al tau. Nu ti'as da drumul niciodata.

Noi doi, iubitule, suntem sclavii propriilor trupuri.
Iar cand sunt cu tine sunt mai singura decat oricand.

Sunt prizoniera ta

Sangele meu e imbibat de tine. Sufletul meu urla dupa tine. Incet, incet, m'ai umplut de tine. Simt ca nu mai e nimic altceva in mine. Doar tu. Vreau sa ma opun, dar sufletul meu nu ma lasa sa ma eliberez din placerea asta salbatica. Cu fiecare respiratie pulsezi in mine.
Vocea ta imi da miliarde de fiori, de fiecare data cand o aud se aprind fulgere in mine, care ma lovesc si imi place atat de mult...
Imi spun ca nu ar trebui sa simt asta, dar in acelasi timp imi doresc asta. Vreau sa te las sa imi intri in minte, in suflet, in orice vrei. Fa ce vrei cu mine. Doar asta imi doresc, adanc, inauntrul meu.
Nu imi apartii, dar nu conteaza. Sufletul meu tanjeste dupa tine. Otraveste'ma cu parfumul sufletului tau...

Sufletul bolnav

In aceasta lume sunt miliarde de oameni bolnavi trupeste. Milioane de orbi, schiopi, cancerosi...
Dar oare s'a gandit cineva cati oameni au sufletul bolnav? Sunt oameni care au sufletul in descompunere. Sufletul lor e asemeni unui trup de pe care e smulsa pielea, apoi ii cad bucati din carne, i se scurge tot sangele, oasele ii sunt roase de paraziti si resturile sunt mancate de viermi. Nici o durere trupeasca, oricat de apriga ar fi, nu se compora cu un suflet bolnav. Cu un suflet zdrobit nu poti sa mergi mai departe pentru ca te sufoci si te impiedici de propria'ti persoana. Un om cu un suflet muribund e in exterior ca un mort viu; nu vezi nimic in ochii lui, nu vezi viata, nu vezi moarte, nu vezi bucurie, nu vezi tristete. Totul e in intuneric.
Daca te intrebi cum arata un om bolnav in interior, nu e mare filozofie. Pare sa umble fara tinta, cu privirea in pamant, mainile in buzunare si cu picioarele parca mergand fara el. Un om grav bolnav sufleteste simte ca i se dezintegreaza pana si organele interne din cauza durerii, golului, care il apasa. Daca reusesti sa scoti cateva fraze din gura unui asemenea om ai facut o mare realizare.
Dar... exista si cealalta extrema. Bolnavii care nu par bolnavi in viata de zi cu zi. Rad, vorbesc mult, sunt comunicativi si energici. Asta pana cand cad in cealalta extrema, iar caderea lor e brusca. Cad si se rup in bucati, li se prabuseste tot universul. Aia e caderea cea mai dureroasa.
Te intrebi de ce am scris asta? Pentru ca si eu am un suflet bolnav si nu stiu cum sa'l mai vindec.

Cand un suflet oboseste...

Am obosit sa incerc sa fiu fericita si sa'mi fie puse piedici ca sa cad in nefericire.
Am obosit sa dau tot, sa'mi dau sufletul, sa iubesc, si sa nu primesc nimic inapoi.
Am obosit sa mai cred in oameni, in bunatate.
Am obosit sa lupt sa fiu eu si sa nu fiu lasata sa fiu.
Am obosit sa ma simt ca intr'o inchisoare in propria casa.
Am obosit sa'i fac pe ceilalti fericiti si sa uit de mine, doar de dragul lor.
Am obosit sa'mi mai pese.
Am obosit sa mai astept sa'i pese cuiva de mine.
Am obosit sa mai sper, sa mai cred, sa mai visez.
Am obosit sa mai bat la usi inchise.
Am obosit de toate...

“Pentru a avea sansa sa fim iubiti, trebuie sa ne asumam riscul de a fi distrusi in interior.”

Traieste’ti viata. Fa sa conteze fiecare secunda. Greseste. Din greseli inveti sa te ridici. Sufera, ca sa devii mai puternic. Fa’le pe toate si lasa’te condus de impulsuri. Sa nu ai piedici, sa nu ai frica. Lasa’le pe toate sa te cuprinda in vraja lor. Infrunta si raul si binele. Urca cat mai sus si fa doar ce’ti place. Incalca reguli. Zambeste. Plangi. Nu regreta nimic. Fii cine esti. Traieste intens fiecare moment. Lasa’te dus de val. Risca. Nu renunta la visele tale. Crede in tine. Iubeste’te si apoi iubeste’i si pe ceilalti. Nu’ti pierde speranta. Nu te indoi de tine. Fii puternic si de neoprit. Traieste!

Amintirea ta...

Nu ma pot opri din a te iubi. 

Chiar nu stiu ce sa mai fac, unde sa ma mai ascund de tine. Esti permanet in mine, cu zambetul tau viclean. Ma privesti parca, si ma chemi la tine. Insistent. Stii ca nu pot sa vin... Imi lipsesti atat de mult incat simt ca ma sufoc fara tine. 

Ce sa ma fac fara tine?

Ma intreb in fiecare secunda unde va merge viata mea daca tu nu esti in ea. Fara tine ma simt ca intr'un iad continuu. Ma simt ca intr'un acvariu cu pesti, dar nu sunt pestele cel mare, sunt cel mic si vulnerabil, cel care se teme sa nu fie muscat de pestii cei mari. Nu muscat, devorat.

Te am doar in vis.

Azi noapte te'am visat. Te'am visat si faceam dragoste. Eram cea mai fericita. Mai fericita decat niciodata. Totul era atat de perfect... Cum doar un vis putea fi. Corpul tau peste al meu, buzele tale lipite de ale mele, mainile noastre incalcindu'se, parul tau atingandu'mi usor fata, ochii tai privindu'i pe'ai mei... Imi inspirai atata siguranta, atata caldura... Ma simteam acasa, in bratele tale. Asa cum ma simteam de fiecare data cand ma imbratisai strans si imi sopteai ca ma iubesti, apoi roseai. 

Ai fost o parte din mine.

Nu o sa te uit. Nu, nu, nu. Tu ai trezit in mine ceva ce nu credeam ca exista, ceva ingropat adanc. Tu mi'ai redat forta sa cred ca exista si oameni speciali, care ma pot face sa ating raiul. Am atins raiul atunci cand iti simteam respiratia sacadata pe piele. Am atins raiul atunci cand imi mangaiai contururile fetei. Am atins raiul atunci cand ma tineai de mana. Am atins raiul atunci cand mi'ai spus ca ma iubesti. Am atins raiul...

Intoarce'te.

Vino inapoi, vino la mine. Te doresc mai mult decat pe oricine. Ceea ce am trait cu tine nu voi mai trai cu nimeni altcineva. Vreau ca ceea ce a inceput sa continue si sa nu se termine vreodata... Nu vreau nici macar sa'mi imaginez viata fara tine. Dar tu esti departe... Desi mi'ai intrat sub piele si in mine esti permanent. Te vreau... Te iubesc.

You are my everything

Doar pe tine te am. Doar pe tine te iubesc. Te iubesc asa cum un suflet singuratic iubeste luna plina. Si doar pe tine te vreau.
Dar ei nu ma aud, nu ma inteleg. Imi vine sa urlu, sa le zic ca te iubesc, dar nu m'ar intelege. Ma simt calcata in picioare. Biciuita de prejudecatile lor.
Si eu tot pe tine te caut. Esti atat de prezenta in mine, in sufletul meu. Nu te'as mai lasa sa pleci niciodata.
Iar ei rad de mine si ma fac sa ma simt un nimic. Si alerg, incerc sa ma ascund, dar ei fug dupa mine, incercand sa'mi fure secretele. Sa imi sape in rani. Am nevoie de tine ca sa nu ma mai doara cuvintele lor. Vreau sa nu imi dai drumul niciodata.
Dar eu tot la tine raman. N'o sa plec din lumea ta pentru ca nu vreau. Oricat te'as rani, oricat te'as face sa plangi, nimeni nu te va iubi vreodata asa cum te iubesc eu. Tot ce vreau esti tu. Ma simt nemuritoare atata timp cat ma iubesti. Nu am nevoie de ei. Te am pe tine.

Pentru tine. Pentru sufletul tau.

Tu pari sa ai gust bun, te'as gusta... Dar daca ma otravesc? Si daca otrava ma va face dependenta? Si nu voi mai putea respira fara gustul tau?
I'm broken... Sunt chiar defecta, rupta in bucati. Astept cu ochii inchisi sa fiu salvata de un inger fara aripi. Cu ochii inchisi pentru ca incerc sa nu imi las lacrimile sa iasa. Vrei sa fii tu ingerul meu? Nu pot sa'ti cer asta, nu pot sa'ti cer nimic. Pot doar sa'ti cer sa ma vezi, asa cum nu ma vede nimeni. Desculta, in goliciunea sufletului meu. Sa ma inchizi in tine si sa crezi in mine.
Am atatea povesti sa'ti spun si atatea vise de buzunar sa'ti dau...