Am obosit sa incerc sa fiu fericita si sa'mi fie puse piedici ca sa cad in nefericire.
Am obosit sa dau tot, sa'mi dau sufletul, sa iubesc, si sa nu primesc nimic inapoi.
Am obosit sa mai cred in oameni, in bunatate.
Am obosit sa lupt sa fiu eu si sa nu fiu lasata sa fiu.
Am obosit sa ma simt ca intr'o inchisoare in propria casa.
Am obosit sa'i fac pe ceilalti fericiti si sa uit de mine, doar de dragul lor.
Am obosit sa'mi mai pese.
Am obosit sa mai astept sa'i pese cuiva de mine.
Am obosit sa mai sper, sa mai cred, sa mai visez.
Am obosit sa mai bat la usi inchise.
Am obosit de toate...
Foarte fain...dar chiar daca suntem distrusi si numai avem nimic...totusi trebuie sa gasim o portita de scapare,s'o deschidem si sa mergem incotro ne'ndreapta,chiar daca pentru moment numai vedem nimic in jur,si suntem izolati.Trebuie sa gandim pozitiv macar pentru o clipa,si poate totu' va avea o rezolvare.Da' ntr'un timp mai indelungat,si ai sa vezi ca ranile vor disparea.Stiu,nu e usor...dar nici sa stai in mijlocul drumului si sa nu te ridici nu'i o solutie.Nu te cunosc,dar m'ai captivat prin ceea ce ai scris,si prin unele chiar ma regasesc.Foarte frumos blogu.Poate vrei sa te uiti si pe al meu.Oricum felicitari,imi place blogu tau.Si totu' are o rezolvare,mai devreme sau mai tarziu vei vedea ca totu' se va rezolva.Pupici. :)
RăspundețiȘtergereMultumesc ca ma citesti si ca'ti place ce citesti :)
ȘtergereTotul va fi bine, stiu, stiu, dar e nevoie de timp.
O sa arunc o privire si la blogul tau.
Mersi,si e foarte interesant blogul tau.
RăspundețiȘtergere