E groaznic

E groaznic să simţi nevoia să vorbeşti cu cineva şi să realizezi că nu ai cu cine să vorbeşti... Să ai mulţi amici, dar niciunul suficient de bun ca să-i spui tot ce ai pe suflet... Să ai puţini prieteni, dar care să nu poată să te asculte pentru că, fie se îndepărteză de tine, fie dispar, fie nu au timp de tine... Să ţii foarte mult la cineva, dar... dar...
E groaznic să te trezeşti singur, să simţi că bă, nu-i nimeni lângă tine. Nimeni nu are timp de tine, nimeni nu te-ar înţelege, nimănui nu-i pasă suficient de mult.
Şi atunci ajungi să vorbeşti singur... Să te autodistrugi încet... De ce? Păi ori eşti tu puţin naiv şi nu observi că există unii oameni cărora le pasă, ori într-adevăr nimănui nu-i pasă suficient de mult.
E groaznic să fii om.
E groaznic să te simţi un om singur, chiar dacă realmente nu eşti singur.