Te-ai desprins din primăvară;
Eşti primul ghiocel care
A învins tăria pământului
Ieşind din el cu capul plăpând în faţă.
Te-ai desprins din primăvară;
Eşti parfumul florilor de cais
Care îţi îmbată simţurile
Mai ceva ca vinul.
Te-ai desprins din primăvară;
Eşti ploaia care îmi cade pe păr
De fiecare dată când singurătatea îmi bate la uşă,
Eşti ploaia care mi se scurge pe obraji
Şi-mi aminteşte că tu exişti
În fiecare particulă de aer care mă înconjoară.
Îmi aminteşte că într-o primăvară
Mi-ai încredinţat sufletul tău,
Iar de atunci al tău suflet
Îl îmbrăţişează fără oprire
Pe al meu.
Te-ai desprins din primăvară,
Dar nu te vei desprinde
De lângă sufletul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu