Te-ai desprins din primăvară;
Eşti primul ghiocel care
A învins tăria pământului
Ieşind din el cu capul plăpând în faţă.
Te-ai desprins din primăvară;
Eşti parfumul florilor de cais
Care îţi îmbată simţurile
Mai ceva ca vinul.
Te-ai desprins din primăvară;
Eşti ploaia care îmi cade pe păr
De fiecare dată când singurătatea îmi bate la uşă,
Eşti ploaia care mi se scurge pe obraji
Şi-mi aminteşte că tu exişti
În fiecare particulă de aer care mă înconjoară.
Îmi aminteşte că într-o primăvară
Mi-ai încredinţat sufletul tău,
Iar de atunci al tău suflet
Îl îmbrăţişează fără oprire
Pe al meu.
Te-ai desprins din primăvară,
Dar nu te vei desprinde
De lângă sufletul meu.
N-am putut să scriu niciodată cu creierul, întotdeauna m-am folosit de suflet. O să urlu în scris, dar o să urlu în șoaptă.
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
luni, 7 aprilie 2014
sâmbătă, 18 iunie 2011
Nervi de primavara de George Bacovia
Melancolia m-a prins pe strada,
Sunt ametit,
Oh, primavara, iar a venit...
Palid, si mut...
Mii de femei au trecut;
Melancolia m-a prins pe strada.
E o vibrare de violete:
Trece si Ea;
As vrea,
Dar nu pot s-o salut;
Oh, si cum a trecut,
Într-o vibrare de violete.
Nimicnicia m-a prins pe strada;
Am adormit.
Oh, primavara, iar a venit
Pal, si uitat...
Vals funebru, departat.
Melancolia ma tine-n strada.
Sunt ametit,
Oh, primavara, iar a venit...
Palid, si mut...
Mii de femei au trecut;
Melancolia m-a prins pe strada.
E o vibrare de violete:
Trece si Ea;
As vrea,
Dar nu pot s-o salut;
Oh, si cum a trecut,
Într-o vibrare de violete.
Nimicnicia m-a prins pe strada;
Am adormit.
Oh, primavara, iar a venit
Pal, si uitat...
Vals funebru, departat.
Melancolia ma tine-n strada.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)