Scrisoare de adio.

Ti'am mai scris pana acum, si parca n'ai bagat de seama. Ai citit, ai zambit si ai lasat totul in ceata. Dar nu'ti voi mai scrie de acum. iti promit ca n'am sa'ti mai obosesc ochii intunecati cu cuvintele mele asteprnute pe'o simpla foaie. Asta e ultima scrisoare care iti va mai increti fruntea perfecta.
Ma intreb de nenumarate ori de ce s'a terminat asa, ca atunci cand intrebi la o inmormantare de ce a murit raposatul; ca si cand n'ar fi acelasi lucru ca a murit de pneumonie, cancer sau calcat de masina. Stiu ca e vina mea, imi reprosez ca nu am reusit sa iubesc fiecare particica din tine, ca nu am reusit sa deschid carapacea de cristal din jurul inimii tale.
Credeam ca esti Fat-Frumos pe cal alb, dar acel Fat-Frumos pe care credeam ca l'am gasit s'a transformat intr'un cavaler cu armura impenetrabila. Nu o sa incerc sa ma mai plang ca am suferit. M'am schimbat. Am invatat ca n'am dreptul sa traiesc decat realitatea, chiar daca ma nemultumeste. Am vrut si am luptat sa ma schimb. Am plecat de langa tine, m'am rupt, m'am smuls cand te iubeam mai mult, cand imi era mai greu. Si uite ca supravietuiesc! Credeam ca am sa ma ofilesc fara tine. Zadarnic am incercat sa topesc "piatra" pentru ca oricata daruire am pus in ceea ce am avut totul a fost de prisos.
Pentru mine dragostea noastra, a mea, era totul, iar pentru tine numai o parte echilibrata si integrata a vietii. Eu m'am aruncat in dragostea asta ca un betiv fara judecata. E vina mea, bineinteles. Dar prbabil ca nu vad eu bine lucrurile. Poate ca te'ai implicat si tu, poate ai iubit fiinta inocenta care zace in mine, insa n'ai luptat pentru mine. Vezi tu, dragostea e ca un ring de box: sentimentele pure si adevarate lupta cu nepasarea si neimplicarea. In cazul nostru a castigat partea mai putin roz si pozitiva. Iti repet, n'ai nici o vina; vina e a mea pentru ca iubeam un om care nu exista.
Lacoma am fost numai de tine, de trupul tau, de ceea ce se afla in interiorul trupului tau. Nu ma multumeam cu ce primeam, iti ceream. Ca o cersetoare. Nu m'am gandit o clipa ca e nedemn sa cersesti. Cand vorbeam, te ascultam; orice banalitate mi se parea mare lucru fiindca eram acolo sa o ascult, facea parte din tine.
Iti multumesc ca m'ai educat, ca m'ai invatat cum sa traiesc si sa gandesc. Dupa ceea ce am trait noi doi mintea mea s'a maturizat, ochii mi s'au deschis si am renuntat sa mai fiu materialista si sa iubesc banalitatile fara valoare. Am incetat sa caut baiatul perfect; baiatul care m'ar fi putut plictisi usor. Gasisem deja baiatul imperfect, pe tine, dar e vina mea ca nu m'am multumit cu "firimiturile de la ospatul la care fusesem invitata". Eu voiam totul.
Si'acum, o ultima rugaminte: inchipuie'ti ca am murit si ingroapa'ma ca pe toti mortii. Eu te'am plans, te mai plang si acum; plange'ma si tu o zi, doua, cat crezi ca merit, in inima ta echilibrata si lumea ta perfecta; si apoi ingroapa'ma, termina cu tot. Fa asta in chip de multumire pentru ca ti'am fost pansament atunci cand ti'a fost mai greu. Multumesc. Pentru tot. Adio.

Amorteala

Sunt impietrita in vid.
Mirosul de flori moarte ma inunda

Frunze aurite plutesc biciuite de vant;
Plutesc in jurul meu ca o tornada de aur topit

Privesc hipnotizata acest vis feeric,
Privesc cu ochi de demon si nu inteleg...

Si nici n-o sa inteleg vreodata.

Insecta

Pe’o banca din parc… Eram prost dispusa. Nimic nu parea ca ar putea sa repare asta. Inca mai sunt prost dispusa, de aia scriu asa.
Mi’am privit mainile si pe una dintre ele se afla o “ganganie: de culoarea lamaii. De obicei indepartez “ganganiile” cu cealalta mana, dar nu si in momentul acela. Ma holbam la ea. Simteam ca in parcul acela, pe banca aceea, pe intreg pamantul eram doar eu si gaza. Eram fascinate sa vad cu cata meticulozitate isi curate antenele, sa’i vad ochii minusculi care parca erau lipiti de restul corpului. Era agila si rapida. Stand acolo si privind’o m’am gandit ca ea are norocul sa calatoreasca oriunde isi doreste, sa stea pe orice deget are chef si sa zboare cand se plictiseste sa “examineze imprejurimile”. Mi s’a parut asa draguta… Asa mica si sensibila… In momentul acela am iubit acea gaza. Oricat de ciudat ar suna. Am simtit ca lucrurile mici si neinsemnate fac viata perfecta. Oricat de imperfecta ar fi viata mea, o simpla gaza a facut’o perfecta pentru 30 de secunde.

Inceteaza sa'l mai cauti pe Fat-Frumos pe cal alb. Fiecare Fat-Frumos gasit se va dovedi a fi o pocitanie.

Schimbari

Sunt la liceu. De cand am inceput liceul am inceput sa ma schimb. Schimbari de comportament, de gandire, schimbari in interior. Desi m’am schimbat aproape in totalitate am mai ramas cu cateva “caracteristici specifice” cum ar fi timiditatea, pe care nu o arat tuturor, iar celor carora o arat ar trebui sa se simta norocosi. Cred. Am ramas si cu dragalasenia, amabilitatea, cu solidaritatea, cu injuraturile si nervii. Si continui sa tin prea mult la persoanele care nu prea tin la mine.
Dar sa revenim la schimbari. Am primit o doza bunicica de incredere in mine insumi si ma pricep nemaipomenit de bine la disimulare, vrajeala, abureala. Inca o schimbare majora e faptul ca imi arat putin mai usor sentimentele, spun mai usor ceea ce simt.
Ar mai fi ceva… Un lucru pe care il fac pentru a ma ascunde. Pentru a nu arata tuturor ceea ce sunt… Port mereu o masca. La suprafata sunt fata aia puternica, cu inima de fier, fata invincibila, care nu poate fi ranita; dar in interiorul meu se afla o fata foarte sensibila. Am ramas cu sechele din copilarie, adica daca cineva ma cearta imi vine sa plang. Poate de aceea sunt iubita; pentru ca par puternica. Dar… Poate sa ma iubeasca o lume intreaga, dar daca nu ma iubeste acea persoana care imi doresc eu sa ma iubeasca e ca si cum nu m’ar iubi nimeni.
Exista ceva care nu se va schimba niciodata la mine: incapatanarea.

That's me !

Mi'am facut un blog doar al meu care a devenit un fel de jurnal. Mi'a fost teama sa il arat celorlalti pentru ca imi era teama sa nu fiu aratata cu degetul si sa nu fiu judecata gresit. Dar acum nu imi mai pasa. Sunt ceea ce sunt si nu vreau sa ma mai ascund. Vreau sa fiu eu insumi :)
Tocmai de asta o sa continui sa scriu aici tot ce simt si ce gandesc. Cui nu'i place sa nu citeasca. Punct.

Iar te-ascunzi de mine

Iar te-ascunzi de mine
Demonul meu visator,
Supliciul meu, obsesia mea.

Iar te pierzi in noapte
Si-apari brusc - ca o furtuna
Tulburandu-mi visele.

Vapaia ochilor tai
Imi topeste gheata...
Gheata inimii mele.

De cand te caut nu stii
Si n-o sa stii vreodata.
Dar acum ca te-am gasit
Ma lasi singura
Sa cutreier strazi solitare
Cautandu-te vesnic, nebunul meu.

Uraste-ma
Musca-ma
Ucide-ma
Iubeste-ma
Fa ce vrei cu mine,
Insa nu pleca.

Tot ce'o sa scriu o sa para fara sens. Da' pentru mine are sens.

Dulce-amar... Sange si ciocolata... Inocenta si erotism... Gheata si foc mistuitor... Putere si slabiciune... Trup si suflet... Rai si gheena... Inger si demon... Mister si secret... Atractie si iubire... Sensibilitate si fantezie... Capriciu si libertate... El si ea... Ea si el... Perfectiune.