Ma aflu intr'o casa goala... Stau impietrita intr'un loc si privesc, dar nu stiu ce privesc. In spatele meu se aud pasi... Parca ar pluti ceva, dar in acelasi timp se aud fosnete. Cand incerc sa intorc capul sa vad cine e nu reusesc. Ceva ma tine in loc. Imi vine sa plang, dar nici asta nu pot...Gura mi se intredeschide. Schitez un rictus. In jurul meu se aude un strigat ascutit, strigat care defapt a iesit dinauntrul meu. Ecou... Ecou... Ecou...
Dintr'o data totul se intuneca incet. Vad doar pene albe si mici care plutesc in jurul meu. Imi vad corpul care parca straluceste... Imi privesc fascinata mainile... Vad fiecare particica de piele, fiecare vena prin care imi clocoteste sangele, fiecare os... Dar stai! Ce se intampla cu degetele mele?! de ce nu le mai vad?!! intunericul din jurul meu le inghite incet. Simt durere.
Intunericul musca din mine cu dinti nevazuti... Sangele imi tasneste din ce a mai ramas din mainile mele, apoi totul dispare undeva... Nu stiu unde.
Imi privesc picioarele... Inchid ochii pentru ca NU vreau sa mai vad! Aud soapte... soapte... soapte... Corpul mi se raceste brusc. Totul e un haos.
Incep sa nu imi mai simt corpul. Simt ca sufletul meu pluteste pe penele albe din jurul meu. Simt ca'si ia zborul si ca ma paraseste. "Stai! Stai! Stai!" De ce strig cat pot de tare, dar nu se aude nimic?! Strigatul iese dinauntrul meu, dar nu'l mai aud...
Corpul nu mai exista. Intunericul s'a hranit cu el. Intunericul mi'a savurat fiecare particica de carne, fiecare picatura de sange. Si ce a mai ramas? Nimic.
Sufletul pluteste stingher. Cauta lumina. Isi cauta locul. Dar ce poate sa faca atunci cand neputinta il cuprinde si simte ca e singur si ca va ramane asa pe veci? Nimic. Nu mai e nimic. Totul s'a pierdut. Intunericul s'a hranit cu tot. Totul e un nimic.