N-am putut să scriu niciodată cu creierul, întotdeauna m-am folosit de suflet. O să urlu în scris, dar o să urlu în șoaptă.
joi, 23 iunie 2011
Viata e ciudata.
Cu totii devenim prosti cand ne indragostim, cu totii incercam sa ne traim visele care parca se incapataneaza sa nu se implineasca.
Daca ne ranim trebuie doar sa luam o pauza si apoi sa continuam sa luptam.
Nu trebuie sa ne temem pentru ca ranile se vor cicatriza si in cele din urma cineva o sa le sarute... Iar ranile o sa dispara pentru totdeauna. Pentru ca orice e posibil in viata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu