Mie nu imi plac lucrurile simple si seci, povestile cu zane si dulcegariile, prefer fantasmele, nelinistea, vacarmul, intunericul.
Imi conduc propria lume, dar ma las uneori ingenuncheata de alte suflete, tocmai din cauza ca ma implic si pun prea mult suflet.
Sunt schimbatoare ca o zi de toamna si imi ascund adevarata identitate. Am un dulap cu masti pe care le schimb cu ajutorul impulsivitatii. Rolul pe care il joc e deseori prost, iar ziua mea se termina intr’un pat, pe o perna udata cu lacrimi.
In ultima vreme ma enervez, ma supar si ma intristez usor. Sunt foarte vulnerabila, sensibila si irascibila. Asta pentru ca am fost ranita de zeci de ori si acum imi e teribil de frica. Sunt la pamant si imi e frica sa nu primesc un picior in cap (asa cum patesc deseori). Acum am ajuns sa ma feresc de aproape orice si tocmai de aceea ma doare fiecare cuvant. Imi e frica sa nu mi se deschida cicatricile din cauza unor ploi de cuvinte si de sentimente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu