Tu poti orice

Hai sa scriem o poezie despre
noi.
Cand imi era greu
alergam la tine
Acum la cine sa mai alerg?
Nici picioare nu mai am
nici ochii nu'mi mai folosesc
nici limba
nici aerul.

Nu'mi spune ca ma intelegi
ca nu mai exista termenul ala
de mult
pentru mine.

Respir cu greutate
si ma inec printre frunze
Degeaba intind mana inspre
piciorul tau
Ca o sa ma calci
si o sa ma sfarami.

Auzi ecourile?
Simti mirosul?
Miroase a frunze adormite
si a iarba
si a noapte cu luna plina
si a apa limpede
in care o sa sfarsesc poate azi
poate maine
poate niciodata.

Iti cer sa ma salvezi
o sa poti?

Ce vezi
atunci cand ma privesti?
Vezi ceva?
Intelegi ceva?
Imbratiseaza'ma.

Nu mai am gura
am doar degete.
Sunt o ramura cu degete
si cu frunze moarte
si ramura o sa moara si ea.

Intelegi ceva?
Nici eu nu inteleg
nimic
din poezia asta.

Inteleg doar faptul ca scriu
si ca sap
dupa fericire.
Ai vazut'o vreodata?
Cica e dupa colt.
Care colt?
Coltul mortii?

Vorbesc prea mult
despre moarte?
Nici nu mai stiu
despre ce
vorbesc.
Degetele mele
scriu singure
fara mine.

M'am pierdut
vreau sa ma ajuti
sa ma regasesc.
O sa poti?
Da.
Tu poti orice.