Punct.

Am obosit sa iti explic cum stau lucrurile. Sunt satula sa lupt cu morile de vant. Poate ca nu te inteleg, da' poate ca nici tu nu ma intelegi. Stiu ca iti arunci privirea pe blogul asta, stiu ca ti'am scris atatea de atatea ori. Mai stiu si ca stii ca tin la tine, ca te'am pus in ultima vreme inaintea altora. Poate ar trebui sa imi iau zborul. Nu pentru ca nu mai tin la tine, nici pentru ca lumea in care traiesti tu, eu nu o mai inteleg si nici nu mai vreau. Ci pentru ca asa poate iti va fi mai bine. Nu mai am chef de nimeni, de nimic... Simt ca aici s'a cam sfarsit fericirea mea si a unei fiinte dragi pe care inca nu o cunoaste nimeni cu adevarat, nici macar eu si nici nu o sa o cunosc vreodata, ca nu ma lasa. Poate ca cer prea mult. Dar cer pentru ca am nevoie de certitudinea ca merita sa lupt pentru cineva in lumea asta de nimic. Eu pentru tine imi fac griji de ceva vreme. Mie o sa'mi treaca oricum, orice as avea. Am renuntat sa imi mai pese de mine pentru tine. Si nu mi'a parut rau. M'am saturat insa sa fac asta fara sa am un raspuns. Te las in pace, pana cand decizi sa imi spui ce te apasa. Eu nu mai inteleg nimic. Dau tot ce am, absolut tot. Si stau intre patru pereti, asteptand. Poate daca o sa plec, nu o sa te mai stresezi pentru mine. Nu vreau sa ranesc, doar ca nu mai inteleg ce e cu certurile astea, ce e cu tine, cu mine, cu noi. Pentru o clipa, am avut impulsul de a ma pune in locul tau, dar am realizat rapid ca ar fi fost inutil. Nici eu, nici altcineva nu avea cum sa simta si sa gandeasca asa cum o faci tu. Am vrut sa iti spun o mie de lucruri pe care le'am gandit pret de cateva clipe. Gandurile mi'au ramas insa lipite de suflet, amutite in trairi pe care nu le'am putut transforma in cuvinte. De multe ori, cand ma aflu in preajma ta, imi pierd cuvintele. Sau zic prostii. Asta pentru ca ma coplesesc sentimentele pe care le simt pentru tine. Am observat ca daca spun ce gandesc pe moment, te ranesc. Am observat ca daca te rog sa imi spui de ce suferi si ce se intampla cu tine, te bruschez. Te intreb pentru ca imi pasa. Nici nu mai stiu ce sa zic, ce sa fac. Ce sa'ti fac. Ti'am zis de atatea ori ca te iubesc. Si simt asta. Stii ce am simtit cand mi'ai zis ca ai vrut sa te sinucizi? Ca imi moare sufletul. Am plans, am plans mult. Si ma durea... Nici nu pot sa descriu concret ce am simtit. Trebuie sa fii constienta ca eu tin la tine. Mi'e teama ca o sa vina o vreme cand o sa realizez ca tu nu mai esti, ca nu m'am purtat cum trebuie cu tine, ca nu ti'am spus de suficiente ori cat de draga imi esti si ce insemni pentru mine. Asa ca poate mai bine iti dau putin timp si spatiu. Si te las sa vii tu la mine cand iti va fi dor de persoana care te enerveaza si te supara. Nu o sa te las de tot, nu te teme. O sa fiu chiar in spatele tau. Si o sa te astept.