Te'as ajuta sa te ridici, da' in primul rand trebuie sa ma ridic singura.
Si uneori am senzatia, iluzia, ca m'am ridicat, dar apoi cad din nou. Sunt si bine, si fericita, dar cand imi aduc aminte anumite rahaturi nu imi mai arde de nimic decat de plans. Sunt slaba, neputincioasa, singura. Ma simt inspaimantator de singura.
Stiu ca motivele pentru care ma simt asa par mici si neinsemnate, si chiar asa sunt, dar pentru mine sunt imense si ma distrug treptat.
Nu mai am forta sa ma concentrez, sa raspund la intrebari, sa spun ce dracu' e cu mine.
Nu prea ma pot ridica singura de sute de ori si mi'e ingrozitor de greu sa imi inghit lacrimile.