N-am putut să scriu niciodată cu creierul, întotdeauna m-am folosit de suflet. O să urlu în scris, dar o să urlu în șoaptă.
miercuri, 2 mai 2012
N'ai stiut sa ma apreciezi si'acum dai vina pe mine
Am inteles, m'am schimbat si acum sunt de rahat dar cum pula mea sa raman la fel dupa atatea lacrimi si atata sange varsat intre patru pereti goi? Nu mai sunt deloc la fel, sunt alta, de proasta calitate. N'am nevoie de cuvintele tale ca sa realizez ce am devenit. Cred doar ca mi'am irosit timpul incercand sa urmaresc o fantoma care m'a distrus incet pe dinauntru. Acum pari un fel de Hercule, dar mai slab. Daca eu sunt fraiera ca mi'am luat pietre in cap fara sa cracnesc, atunci tu cum esti? Las. Si te rog sa ma lasi, desi sufletul nu'si doreste asta. Sufletul meu e fraier, ca mine. Da' lasa, daca mai cad odata ma ridic, sunt mai puternica decat crezi tu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
pefect adevarat...cand citesc parca ma regasesc in fiecare vers..foarte frumos...un pic trist dar frumos. :)
RăspundețiȘtergerema bucur ca te regasesti in ceea ce scriu :*
Ștergere