N-am putut să scriu niciodată cu creierul, întotdeauna m-am folosit de suflet. O să urlu în scris, dar o să urlu în șoaptă.
duminică, 19 septembrie 2010
Confuzie
Stau si ma uit la tavan. Pur si simplu stau ca o proasta… Cert e ca nu regret ce am facut, adica habar n’am… E prea dezordine in capul meu acum… Ma gandesc ca nu am realizat pana acum cum e sa’ti bati joc de sentimentele cuiva si apoi sa regreti… Sa vrei sa indrepti totul… Dar sa fie prea tarziu deoarece deja ai pierdut acea persoana… Pfff.. Asta simt eu acum… In timp ce ascult Cascada – Everytime we touch ma gandesc la ziua de ieri si la ziua de azi… Si Doamne… Uneori mi se pare ca am facut o prostie…. Nici eu nu mai stiu... Dar daca indradevar nu simt nimic pentru el atunci de ce am avut un zambet imens ieri? Si de ce acum sunt trista si nu inteleg de ce fac tampenii?... De ce imi vine sa plang? De ce imi amintesc mirosul pielii lui? De ce imi e dor sa`mi port mainile prin parul lui? Damn… Numai aiureli am in cap… Fac greseli una dupa alta si totusi nu inteleg de ce…
Imi vine sa fug, sa urlu, dar stau pironita in fata calculatorului… Oricat de bine sau de rau ar fi ce am facut, nu’mi pasa… Pentru ca nu regret nici o secunda… Dar… Dar… Sunt confuza pentru ca de data asta nu mai stiu ce vreau… In ultimele saptamani m’am temut mereu de faptul ca sunt singura… Si am tot incercat sa ies cumva din starea asta de agonie… Oare am reusit? E irelevant…Pentru ca nu conteaza.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu