Azi dimineata cand am fost la Mc in loc sa fiu la ora m’am gandit la ceva… Stand langa Manfred am realizat cat de bun poate fi baiatul asta si ce viata de rahat are. Mai e drept ceva in lumea asta? Parintii lui au divortat, la fel ca si parintii Roxei mele… Dar uite ca ai mei nu divorteaza si’mi ofera tot ce vreau si tot nu sunt multuminta. Ei bine nu chiar tot ce vreau. Sunt chiar foarte imposibili. Dar totusi… Imi dau mancare, imi spala hainele, imi cumpara haine, imi ofera un loc unde sa dorm, m’au lasat sa ma duc la un liceu bun… Dar eu vreau prea multe. Si cred ca ma intind mai mult decat mi’e plapuma.
Imi intorc viata pe toate fetele… Si nu inteleg de ce (ma) plang atat… Chiar asa de greu imi e?? Nu mai rezist?? Nu se poate sa nu mai rezist.
Poate faza e doar ca azi nu am vorbit cu Roxa. Fiindca daca vorbeam ma simteam mult mai bine. Pfff…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu