E a doua oara cand scriu asta deoarece prima oara am sters din gresala totul… Cat de incapabila pot fi!!!
Tocmai am fumat o tigara… Si in timp ce fumam mi’au venit in minte niste chestii… La scoala, in ora de dirigentie, in timp ce diru’ palavragea verzi si uscate am aruncat o privire prin clasa si am realizat ca nu am prieteni apropiati acolo.. Adica o am pe Elena… Si pe Andreea… Si pe Raluca… Si pe Bianca… Dar nah… Nu stiu ce sa zic… Elena e cea mai apropiata dar totusi cand vorbesc cu ea nu ii pot spune tot ceea ce simt, ce gandesc sau ce fac. Am unele retineri… Iar fata de prieteni nu trebuie sa ai retineri…
Apoi aproape mi’a venit sa plang cand mi’am adus aminte de cealalta Andreea pe care o cunosc de’o viata… O zapacita la care tin enorm si pentru care as face orice… Dar faza e ca am niste fixuri… Fixuri de a fi SINGURA cea mai buna prietena… Iar pentru ea… Nu cred ca am sanse sa fiu… Si cealalta zapacita… Roxana. Insa pe ea nu o cunosc real… Si mi’e ciuda… Mi’e ciuda cand vad cat sufera fata asta si nu pot face nimic sa o ajut… Mi’e ciuda ca nu sunt din acelasi oras cu ea… Ca nu o sa o vad niciodata… Mi’e foarte ciuda.
Deci pana la urma care’i treaba? Eu nu am prieteni sau ce? Nu mai inteleg. Nu am pe nimeni pe care sa pot suna la orice ora sa’i zic: “ Vai ce trista ma simt, imi vine sa plang… Fa`ma sa rad…” Iar ea sa’mi spuna: “Spune’mi ce s’a intamplat…” ???
Mi’e ataaat de dor de generala. Mi’e dor de vechea “eu”.
De ce s’au schimbat atatea? Pfff……
Imi vine sa zbier cat pot si sa sparg casa. Dar ma resemnez si ma duc sa mai fumez inca o tigara…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu