Poate suna stupid si copilaresc, dar te vreau inapoi. Ma simt inghetata, amortita, pierduta. Mi'e ciuda ca imi revin si apoi ma apuca iar depresia.
Mi'e dor de tot. Simt cum ma paraseste tot curajul, toata increderea in mine, toata vointa de a te uita. Stiu doar ca te vreau. Chiar acum. Chiar aici. Dar...
Simt un gol imens in mine... Simt casa pustie... Imi simt viata fara folos...
Esti atat de departe de mine... Si vei fi permanent asa. Nu inteleg de ce imi doresc ceva imposibil. Nu inteleg de ce nu pot sa am ce imi doresc. La dracu'!
Nu am mai simtit niciodata ceea ce simt pentru tine.
Si crede'ma ca am incercat sa trec mai departe, sa fiu cu altcineva, dar nu am reusit. Nu pot.
Dragut. Vorbesc cu o fantoma, cu o umbra, care oricum nu o sa citeasca niciodata asta. Vorbesc cu un ciudat care nu ma iubeste si nu ma pretuieste indeajuns. Vorbesc cu cineva care m'a lasat balta de mii de ori. Vorbesc cu cineva care m'a facut sa plang pana cand am crezut ca nu mai am lacrimi. Vorbesc cu cineva pentru care mi'as da viata.
Nu sunt in stare sa te judec pentru ca stiu ca nu ai putut sa faci unele lucruri, nu ai putut sa fii aici pentru mine, insa simt ca nici macar nu te'ai straduit sa o faci.
Te urasc! Dar in acelasi timp te iubesc la nebunie si e aiurea totul fara tine. Nimic nu mai are sens.
Am dat tot ce am avut mai bun din mine. Acum a ramas... nu stiu ce a mai ramas...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu