Se petrec atat de multe inauntrul meu incat nici nu stiu exact cum sa scriu ce anume se petrece. Simt ura, multa ura, ma simt satula de tot rahatul din jurul meu, dar simt si durere care ma macina.
Hmmm... Poate e doar e depresie stupida. O fi ea depresie stupida, insa e putin ciudat ca in tren sa'mi bag castile in urechi si sa ascult o melodie care mi se parea mult prea violenta pentru mine. E putin ciudat ca imediat dupa aceea sa incep sa plang si sa simt nevoia sa urlu de durere. Imi doream ca trenul sa nu se mai opreasca, sa nu mai ajung acasa, sa nu ma mai duc niciodata la scoala, sa nu mai ies niciodata din trenul acela; imi doream ca ''sora mea'' sa fie si ea pe acolo.
Poate doar m'am descarcat. Poate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu