E noaptea... noapte... noapte... Ies afara, intru'n casa... E noapte si nu'mi pasa. Nu vreau frumusete, iubire, bunatate. In noaptea asta n'am chef de dulcegariile astea. Sunt somnambula, dar nu dorm. Haha.
Un zapacit ma intreaba daca am baut ceva. "N'am baut, ba, ce ai?" Nu trebuie sa fii baut ca sa te comporti si sa gandesti asa. Trebuie sa fii tu, dezbracat, si la propriu si la figurat.
Ascult Skillet in casti si imi fac de lucru prin camera. Imi era dor de Skillet.
Ma gandeam ca ar trebui sa'mi fac un alt blog si sa'l las in treaba lui pe asta. M'am schimbat, nu mai sunt eu de acum cativa ani, nu mai am nici o legatura cu persoana aia. Simt ca trebuie schimbat ceva. Ca nu mai gandesc si scriu la fel. Da' ce rost are? Mi'e prea lene sa ma mai mut pe alta adresa. Nu vreau nimic foarte secretos, gen jurnal pe care sa nu'l arat la nimeni. N'am nevoie. Eu n'am secrete. Asa ca raman aici, stau bine. Nu vreau sa'mi schimb casa.
Citesc cateva randuri dintr'o carte, dar n'am stare. Imi admir ranile. Nu alea din interior, ca daca ar fi alea vizibile s'ar speria lumea de mine.
Sunt cativa aiuriti care imi spun ca exagerez si dramatizez prea mult cu durerea mea. Faza e ca nici macar nu arat tot.
Ies afara si urlu cat ma tin plamanii. Cateva pasari se sperie si zboara agitate, taind cerul cu aripile lor negre, de cenusa.
Am observat ca teribilismele care imi pun viata in pericol ma trezesc oarecum la realitate.
Sunt complet treaza, nu mi'e deloc somn. Finalizez aici postarea. As mai avea multe de spus, dar le pastrez pentru mine, e mai bine asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu