Nu pot

Par puternica, si asa si vreau sa par, dar sunt vulnerabila, foarte vulnerabila. Iti amintesti cand ti'am spus ca am un singur viciu? Si ca ala esti TU? Afirmatia aia inca mai e valabila.
Uite ca recunosc totul. Nu am putut sa trec peste tine niciodata si nu cred ca o sa trec curand, sau vreodata. Mi'ai intrat in piele, in sange. Nu mi te pot scoate din cap si din inima.
Am incercat orice, nimic nu da roade.
Au intervenit si toate lucrurile urate din viata mea care au amplificat durerea si acum sunt sangeranda pe dinauntru. Dar de uitat n'o sa te uit niciodata. Recunosc ca ai fost primul barbat pe care l'am iubit cu adevarat, profund. Si nu cred ca o sa mai iubesc niciodata asa. Nimeni nu prea intelege iubirea mea si de ce se indreapta inspre tine, dar eu doar... Eu doar te simt in continuare in mine. Si ma doare, esti ca o rana. Si nu vrei sa pleci. As vrea multe. As vrea sa te am din nou. Defapt nu te'am avut niciodata si nu cred ca o sa te am vreodata...
Am incercat totul. Am asteptat. Mi'am dat tot sufletul. Si apoi s'au intamplat toate acele lucruri... Iar acum ma doare tacerea ta.
Esti slabiciunea mea, recunosc si asta. Nu pot, nu mai pot sa mai fac nimic. Simt ca nu voi scapa de imaginea ta niciodata. Nu te invinuiesc pentru nimic, ma invinuiesc doar pe mine ca nu pot scapa de trecut. Si de amintirea ta, viciul meu, supliciul meu, iubitul meu...