Ma aflu intr'o camera care imi e cunoscuta. In fata mea se afla niste ochelari, nu sunt ai mei. Ascult Linkin Park in niste casti care de asemenea nu sunt ale mele. Nimic nu e al meu de aici. Pluteste in aer un miros care in trecut imi era drag, acum imi e indiferent.
As scrie si as spune asa de multe, dar simt ca n'am ce spune. In jurul meu pluteste tacerea. Vreau sa simt ca sunt vie, vreau sa fiu salvata de mine insami.
Privesc pierduta ecranul calculatorului. Astept ceva de ceva timp. Ceva ce nu mai apare...
Vreau sa uit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu