Scrisoare in vant pentru un suflet mut

Aceasta este o scrisoare ce nu va ajunge niciodata la destinatar. E izvorata dintr'un suflet atarnand de'o stea. E scrisa cu litere din apa, ca sa se poata evapora intr'o inima.
Daca ma iubeai erai aici langa mine, uitandu'te peste umarul meu la mana mea, din care curg sentimente care mai apoi se lipesc pe foaie.
N'ai avut ocazia sa ma auzi bolborosind despre dragoste si alte nimicuri. Nu ai fost imbratisat in somn de mainile mele.
Ma simt ca o papusa din plastic, care are doar aer in interior. Am stors toata iubirea din mine sa ti'o dau tie, dar probabil n'a fost de ajuns. Am irosit zile si nopti ca sa ma imbat cu vocea ta colorata.
Macar esti fericit acum? Imi doresc sa nu fii, desi tie ti'am spus contrariul. Imi doresc sa simti si tu golul pe care il simt eu.
Am trait multe impreuna, dar pentru ca iubirea noastra s'a stins a murit si o parte din mine. Ti'as trimite un buchet de flori moarte si pe petalele lor as scrie tot ce am simtit in timpul in care am fost despartiti.
Am trecut impreuna prin toamna dragostei, iarna profunzimii, primavara incertitudinilor si iarna agoniei. Iar si iar... Acum nici macar nu stiu prin ce treci, cum te imbraci, cum respiri, cum traiesti, daca iubesti...
Tu nu ai suflet. Chiar ai de gand sa te inchizi cu totul in tacerea in care te'ai scufundat acum? Macar e confortabila tacerea aia? Nu te urmareste nici un demon iesit din mine?
Cand te'am pierdut a doua oara am crezut ca eu nu merit sa fiu iubita de cineva. Sufletul meu negru s'a extins si mi'a acaparat tot corpul. Era cat pe ce sa fiu inghitita de intuneric. Da' am supravietuit.
Stii, acum nu mai sunt capabila sa iubesc. Acum doar imi bat joc. Cu sufletul calcat in picioare, cu seninatate in ochi, ma pendulez mecanic intr'o relatie cu nici un viitor, nici un trecut si nici un prezent. Daca mi'ai zice ca ma vrei doar pentru tine, m'as topi cum se topeste un catel retardat dupa o jumatate de os.
M'am schimbat mult in ultima vreme, dar inima mea sfartecata inca mai bate ca nebuna cand un gand spre tine imi fulgera prin creier.
Totusi... probabil ca nu merit sa simt dragostea adevarata pe piele, nu doar in suflet. Poate ca sunt menita sa fiu un robot care o sa gandeasca, o sa isi satisfara nevoile fiziologice, o sa procreeze si'o sa moara. The end of story.
Unele rani refuza sa se vindece. Unele amintiri refuza sa se stearga. Iti amintesti noptile alea de vara cand iti povesteam iubirea mea pentru tine? Iti amintesti ce frumos coloram sentimentele in cuvinte? Iti amintesti cand ti'am spus ca iti iubesc gropitele sapate in obraji? Sau tu ai reusit sa ingropi sentimentele? Acum eu am irosit totul, sunt un om defect. Repara'ma. Defapt nu, ca nu vrei.
Au fost zile in care am urlat, m'am ranit singura, ca sa simt durere si in exterior, nu doar in interior. Sunt un cadavru viu, pierdut printre oamenii fericiti. Am asteptat ceva ce nu o sa vina niciodata. Nu vreau sa crezi ca sunt o disperata, nu sunt ca celelalte. Ti'am lasat timp si spatiu, dar acum nu mai am spatiu in mine insami. Sufletul mi se sufoca. Nu pot trai nici cu tine, nici fara tine. Spune'mi tu ce sa mai fac.
Nu te am in zilele mele fade, dar te am in visele din care ma trezesc tot mai speriata. Simt frica, de parca m'ar pandi ceva. Traiesc un cosmar.
Voi pune aceasta scrisoare intr'o sticla si o voi arunca in oceanul lacrimilor varsate pentru tine, sa o las sa pluteasca singura. Singura, la fel ca inima mea inecata de durere.