N-am putut să scriu niciodată cu creierul, întotdeauna m-am folosit de suflet. O să urlu în scris, dar o să urlu în șoaptă.
luni, 16 iulie 2012
Demonii au revenit
Eu nu sunt ca tine, nu sunt ca voi, nu sunt ca nimeni.
Nu vreau sa ma las dezgolita de oricine. La fel cum nu vreau sa fiu rascolita si disecata, nu vreau nici sa intru neinvitata in lumea ta si apoi sa te ranesc cu simpla mea prezenta, cu cutitul in mana, gata sa sap in tine pana cand scot tot.
Ma aflu in intuneric. Intr'un cub inchis, sigilat. Imi bag unghiile in pereti, ii zgarii. Iese sange din ei, mult sange care imi stropeste fata si trupul gol. Simt cum sangele se prelinge pe pielea mea. Ma simt dezgustata, singura, fara scapare.Brusc, zeci, mii, miliarde de de demoni soptesc in jurul meu.
Un demon ma taie cu ceva pe spate. Parca m'ar spinteca. Simt din ce in ce mai mult sange. E galagie, zgomot. Vreau sa ies. Vreaaau!
Simt cum demonii se hranesc din carnea mea, cum ma devoreaza. Rad si urla. Ma ustura corpul.
Disperata, imi plimb nervos mainile pe pereti. Unde naiba e iesirea? Vreau sa ies din asta!
Nu mai aud si simt nimic. Au plecat demonii? Dar unde e iesirea? Vreau sa vad!
Dau cu pumnii in pereti si simt cum ceva ascultit imi intra in piele, in carne, in oase.
Demonii reapar si urla din ce in ce mai tare. Nu'i inteleg. Nu le inteleg limba.
De ce au venit iar? De ce nu pleaca? De ce plang? De ce nu mai simt nimic? De ce nu pot sa urlu si eu? De ce? De ce...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu