N-am putut să scriu niciodată cu creierul, întotdeauna m-am folosit de suflet. O să urlu în scris, dar o să urlu în șoaptă.
joi, 5 iulie 2012
Joi
Ti'as lua durerea, dar nu pot... Ieri, cand a trebuit sa o ia fiecare pe un drum diferit, am simtit o nevoie nebuna sa te imbratisez. Dar tu ai plecat... Si iti simteam durerea in ochi atunci cand ai plecat. Ceva, nu stiu ce, m'a oprit sa te imbratisez, desi o voce din mine urla "Haide! Fa'o!".
Am inceput sa vad inauntrul tau, sa iti vad sentimentele. Ma doare foarte tare cand iti vad pe fata zambete fortate, care ascund atata suferinta... Ma simt stangace cand incerc sa te fac sa zambesti, cand incerc sa te fac sa imi vorbesti. Si mi'e frica sa nu te ranesc si eu.
Ti'as spune atat de multe... Dar nu imi gasesc cuvintele. As vrea sa poti sa ma citesti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu