ma ard lacrimile.

Despre suflete

De cand s'a nascut, sufletul meu s'a claustrat intr'un trup mic, in permanenta schimbare. Poate oricand sa paraseasca trupul, nu i'ar fi greu deloc. In schimb, el tine fraiele trupului si il conduce asemeni unui papusar care manevreaza marionete. Uneori, trupul asculta de creier, si nu de suflet. Atnci sufletul bate in coastele trupului si se zbate ca nebunul. Sufletul e nebun, ca face ce vrea cu trupul. Dar nici fara trup nu se poate misca, nu poate actiona. Ar vrea sa fie independent, dar sufletele s'au nascut sa depinda de o gazda care sa le raspunda la comenzi. Unii spun ca sufletele sunt facute de Dumnezeu si, dupa moartea trupului, ele merg in rai sau in iad, in functie de cat de "ascultatoare" au fost. Se mai spune si ca sufletele se pot reincarna, deci nu mor niciodata, ci doar "se muta" in alte corpuri-gazda. O alta teorie confirma faptul ca sufletul e doar o energie si moare odata cu trupul. Eu cred ca sufletul meu are personalitate si se alfa la limita dintre ratiune si simtire. Dar oare unde crezi ca sta sufletul? In creier? Nu. Sunt in permanenta contradictie. In inima? Nu. Sufletul comanda inimii. Atunci unde? De ce nu e vizibil? E timid? Se ascunde? Conform DEX, sufletul reprezinta totalitatea proceselor afective, intelectuale si de vointa ale omului, sau o substanta spirituala care da viata omului, fiind socotita de origine divina si nemuritoare. Sufletul e o materie mult prea complexa si cu o semnificatie greu de exprimat in cuvinte. Sufletul nu e palpabil si nici macar vizibil. Poti sa crezi in ce nu vezi? Eu zic ca da. Din moment ce crezi in existenta sufletului poti fi numit om rational. Sau credul. Pe de alta parte, sufletul mai e considerat un spirit. Spirit = fantoma. In momentul in care trupul sucomba, spiritul paraseste acel trup, ori continua sa bantuie printre pamanteni, ori merge in lumea spiritelor. Tu crezi ca exista sufletul? Daca da, unde se afla si ce face? Ce fel de viata duce? Cat traieste? Care e scopul lui in viata noastra?

Doare

Doare sa stiu ca nu mai e la fel si ca totul se va sfarsi. Doare sa nu te mai am. Doare sa simt un gol in mine atunci cand sunt cu tine. Doare ca nu mai simt la fel...

Lost

M-am ratacit in mine insami. Sufletul meu nu isi mai gaseste locul si nu mai intelege nimic.

Picaturi din rai, numite si iubire

Din pielea mea ieseau scantei
Atunci cand tu ma atingeai
Si m'ardea un foc mistuitor
Cand bland si'ncet ma sarutai.

Erai ba bland, ba dur cu mine;
Dar iti iubeam fiecare gest;
Atata timp cat imi imparteam dragostea cu tine
Simteam ca sunt zeita si nemuritoare.

Te vedeam si te respiram doar pe tine;
Iar cand in patul tau ma odihneam
Iti priveam buzele intredeschise si pline
Si corpul tau adormit - corp care imi apartinea atunci si mie.

In fiecare miscare erai un zeu
Si'ntelegeai monstrul din mine,
Dar si ingerul care iti mangaia chipul; Si'mi ofereai ceva dulce-amar si dumnezeiesc
Picaturi din rai, numite si iubire.