miercuri, 21 decembrie 2011

marți, 20 decembrie 2011

Mai am nevoie de timp

coarda de chitara. ramasita de suflet. strigat in neant. masca incolora.
Zilele trec parca fugind de mine. Simt ca mai am tot mai putin timp alaturi de tine. Tic-tac, tic-tac... In curand ma voi separa de tine. Simt sfarsitul cum se apropie, dar trag cu dintii de el sa nu ne sfasie. Lupt contra mea. E dureros, dar atata timp cat lupt pentru noi stiu ca voi castiga ceva. Profit de tine fara sa am vreo retinere, vreo limita. Alaturi de tine limita e inexistenta. Te doresc din ce in ce mai mult, dar in acelasi timp imi e frica pentru ca simt ca nu o sa pot sa te gust cu totul pana cand totul sa se fi terminat. Imi vei lipsi, iubitule. Voi parea rece, te voi indeparta brusc. Nu iti cer sa ma intelegi pentru ca nici eu nu ma inteleg. Te iubesc, auzi? Din adancul sufletului meu. Din adancul creierului meu. Nu ma intreba cat voi mai sta lipita de tine pentru ca nici eu nu stiu. Voi sti doar atunci cand va veni timpul sa ma despart de tine. Voi simti momentul acela ca un fulger in noapte. Parca ceva din mine imi spune ca te voi rani, iar tu ai mai fost ranit. Imi spune ca sunt egoista. Crede'ma ca nu stiu cum sunt. Stiu doar ca te iubesc si ca nu stiu de ce ne vom desparti, dar simt ca vom face asta. Copilul meu... Ma doare deja ca te pierd. Oare de unde pot cumpara mai mult timp? Sau cum pot face timpul sa se scurga mai incet?

marți, 13 decembrie 2011

Neputinta

Si’nchid ochii, ca tacerea’i dureroasa,
Si’nchid gura, ca sa imi picure rai pe buze,
Si’mi intemnitez sufletul, ca sa vad in intunericul mintii,
Si’ascult culoarea, pentru ca strig cu lacrimi de sange.

luni, 12 decembrie 2011

In patul tau sarac gasesc fericirea.

Astazi, dupa ce am plecat de la tine, a rasarit soarele. Am simtit ca a rasarit pentru ca ne’am iubit noi, pentru ca am facut dragoste, pentru ca mi’a curs dragoste prin vene, pentru ca mi’ai zis ca ma iubesti.

In noaptea asta e luna plina. Luna plina a fost si cand ne’am iubit pentru prima data. Ne’am iubit ca doi copii. Am fugit impreuna inspre patul tau si acolo m’am sufocat daruindu’ma tie. M’am sufocat de placere. M’am simtit completa pentru prima data in viata.

Esti al meu. Al meu, al meu, al meu.

Imi pare rau ca nu vad stelele. Imi pare rau ca nu vad steaua pe care tu ai zis ca o sa o botezi "Andreea".

De fiecare data cand trec pe langa campul unde ne'am sarutat si am tremurat de frig si de dorinta, zambesc si ma trec fiori. Oare voi simtit la fel si dupa ce ma voi separa de tine? Jumatatea mea.

Pielea ta e singura de a carei gust se satura sufletul meu. Suntem doua suflete plutitoare. Dar ne contopim si devenim unul.

Ma doare ca te’am mintit. E ca si cum m’as fi mintit pe mine. Pentru ca acum tu esti eu, iar eu sunt tu. Defapt nu mai exista eu sau tu, ci NOI.

Unde esti tu acum? Te gandesti la mine? Ti’am respirat aerul. Am stat cu gura lipita de a ta. Te’am simtit in fiecare celula. Oare o sa ma satur vreodata de tine?

Mi’as dori sa pot sa imi injectez in vene mirosul tau de flori moarte. Pentru ca doar cu el mai pot trai acum. Daca m’ar trimite cineva la exorcizare din cauza ta, m’as sinucide. Prefer sa mor dependeta de tine, decat sa fiu sangeranda si lipsita de mirosul tau.

Cred ca Dumnezeu e gelos pe noi atunci cand facem dragoste.

duminică, 11 decembrie 2011

Regretul e de prisos

Fugim una de alta. Eu fug in cerc. Ma intreb cand o sa ma ciocnesc de tine si o sa plang de durere… Nu o sa ma doara ca m’am lovit de tine, ci o sa mi se sfasie sufletul pentru ca nici daca ma lovesc de tine nu aduc nimic inapoi.

“Sfarsitul nu se programeaza, el se simte.”

Ce sa spun cand nu mai am nimic de spus? De ce plang cand nu inteleg de ce am ajuns in halul asta? Ce s’a intamplat cu noi?

Sper sa nu ramai o fila din trecut. Sper san u devii o fila stearsa de greselile mele.

Sunt clipe in care te dispretuiesc, dar apoi ma doare pentru ca simt ca te iubesc. Cu toata prostia mea.

Te’am pierdut. Nu mai am cum sa repar nimic.

Ti’am facut atatea rele. Te’am palmuit cu orgoliul meu. M’am lovit de un zid. Am sangerat. Dar tu… Ma mir cum inca mai traiesti.

Nu mai face nimic pentru mine. Nu merit. Nu te merit.

De ce mi’ai luat’o tocmai pe ea, Dumnezeule? Pe ea nu am mintit’o niciodata. Ei I’am incredintat tot. De ce esti crud cu mine, Dumnezeule?

Ma inchid. Nu ma mai deschid. Ma chinui sa zambesc.

Cum naiba sa nu pot face nimic pentru noi? De ce naiba am devenit prietene daca am ajuns sa ne certam din nimic?

Ti’am promis ca nu o sa iti dau drumul. Atunci de ce simt ca o fac? Nu vreau sa fac asta.

Nu m’ar durea nimic mai mult decat gandul ca te’am pierdut.

Regret.

vineri, 9 decembrie 2011

"Biletel" pe caietul de franceza

Scuze pentru ieri. Nu suntem doar "colege", doar ca am simtit nevoia sa zic asta la nervi. Si ma doare tare mult ca ma fut in tot. Pentru ca stiu ca tu esti sensibila si toate alea. Ma gandeam ieri ca chiar pe tine m'am trezit sa te ranesc... Nu e corect ceea ce fac. Nu e corect sa arunc cuvinte dureroase fara sa imi pese de consecinte. Sa zicem ca asa sunt eu, dar gesturile astea sunt de neiertat. Deci, daca te'am suparat si nu ma poti ierta, ai tot dreptul sa nu ma ierti.

P.S. Cea careia i'am scris asta a reusit sa ma dezbrace pe dinauntru asa cum nu a mai facut'o nimeni. M'a certat, m'a facut sa ma simt un nimic, m'a facut sa recunosc lucruri pe care orgoliul nu m'ar fi lasat sa le recunosc. Pentru asta ii multumesc. Si ii multumesc si pentru faptul ca inca a ramas aici, cu mine.