miercuri, 21 decembrie 2011

marți, 20 decembrie 2011

Mai am nevoie de timp

coarda de chitara. ramasita de suflet. strigat in neant. masca incolora.
Zilele trec parca fugind de mine. Simt ca mai am tot mai putin timp alaturi de tine. Tic-tac, tic-tac... In curand ma voi separa de tine. Simt sfarsitul cum se apropie, dar trag cu dintii de el sa nu ne sfasie. Lupt contra mea. E dureros, dar atata timp cat lupt pentru noi stiu ca voi castiga ceva. Profit de tine fara sa am vreo retinere, vreo limita. Alaturi de tine limita e inexistenta. Te doresc din ce in ce mai mult, dar in acelasi timp imi e frica pentru ca simt ca nu o sa pot sa te gust cu totul pana cand totul sa se fi terminat. Imi vei lipsi, iubitule. Voi parea rece, te voi indeparta brusc. Nu iti cer sa ma intelegi pentru ca nici eu nu ma inteleg. Te iubesc, auzi? Din adancul sufletului meu. Din adancul creierului meu. Nu ma intreba cat voi mai sta lipita de tine pentru ca nici eu nu stiu. Voi sti doar atunci cand va veni timpul sa ma despart de tine. Voi simti momentul acela ca un fulger in noapte. Parca ceva din mine imi spune ca te voi rani, iar tu ai mai fost ranit. Imi spune ca sunt egoista. Crede'ma ca nu stiu cum sunt. Stiu doar ca te iubesc si ca nu stiu de ce ne vom desparti, dar simt ca vom face asta. Copilul meu... Ma doare deja ca te pierd. Oare de unde pot cumpara mai mult timp? Sau cum pot face timpul sa se scurga mai incet?

marți, 13 decembrie 2011

Neputinta

Si’nchid ochii, ca tacerea’i dureroasa,
Si’nchid gura, ca sa imi picure rai pe buze,
Si’mi intemnitez sufletul, ca sa vad in intunericul mintii,
Si’ascult culoarea, pentru ca strig cu lacrimi de sange.

luni, 12 decembrie 2011

In patul tau sarac gasesc fericirea.

Astazi, dupa ce am plecat de la tine, a rasarit soarele. Am simtit ca a rasarit pentru ca ne’am iubit noi, pentru ca am facut dragoste, pentru ca mi’a curs dragoste prin vene, pentru ca mi’ai zis ca ma iubesti.

In noaptea asta e luna plina. Luna plina a fost si cand ne’am iubit pentru prima data. Ne’am iubit ca doi copii. Am fugit impreuna inspre patul tau si acolo m’am sufocat daruindu’ma tie. M’am sufocat de placere. M’am simtit completa pentru prima data in viata.

Esti al meu. Al meu, al meu, al meu.

Imi pare rau ca nu vad stelele. Imi pare rau ca nu vad steaua pe care tu ai zis ca o sa o botezi "Andreea".

De fiecare data cand trec pe langa campul unde ne'am sarutat si am tremurat de frig si de dorinta, zambesc si ma trec fiori. Oare voi simtit la fel si dupa ce ma voi separa de tine? Jumatatea mea.

Pielea ta e singura de a carei gust se satura sufletul meu. Suntem doua suflete plutitoare. Dar ne contopim si devenim unul.

Ma doare ca te’am mintit. E ca si cum m’as fi mintit pe mine. Pentru ca acum tu esti eu, iar eu sunt tu. Defapt nu mai exista eu sau tu, ci NOI.

Unde esti tu acum? Te gandesti la mine? Ti’am respirat aerul. Am stat cu gura lipita de a ta. Te’am simtit in fiecare celula. Oare o sa ma satur vreodata de tine?

Mi’as dori sa pot sa imi injectez in vene mirosul tau de flori moarte. Pentru ca doar cu el mai pot trai acum. Daca m’ar trimite cineva la exorcizare din cauza ta, m’as sinucide. Prefer sa mor dependeta de tine, decat sa fiu sangeranda si lipsita de mirosul tau.

Cred ca Dumnezeu e gelos pe noi atunci cand facem dragoste.

duminică, 11 decembrie 2011

Regretul e de prisos

Fugim una de alta. Eu fug in cerc. Ma intreb cand o sa ma ciocnesc de tine si o sa plang de durere… Nu o sa ma doara ca m’am lovit de tine, ci o sa mi se sfasie sufletul pentru ca nici daca ma lovesc de tine nu aduc nimic inapoi.

“Sfarsitul nu se programeaza, el se simte.”

Ce sa spun cand nu mai am nimic de spus? De ce plang cand nu inteleg de ce am ajuns in halul asta? Ce s’a intamplat cu noi?

Sper sa nu ramai o fila din trecut. Sper san u devii o fila stearsa de greselile mele.

Sunt clipe in care te dispretuiesc, dar apoi ma doare pentru ca simt ca te iubesc. Cu toata prostia mea.

Te’am pierdut. Nu mai am cum sa repar nimic.

Ti’am facut atatea rele. Te’am palmuit cu orgoliul meu. M’am lovit de un zid. Am sangerat. Dar tu… Ma mir cum inca mai traiesti.

Nu mai face nimic pentru mine. Nu merit. Nu te merit.

De ce mi’ai luat’o tocmai pe ea, Dumnezeule? Pe ea nu am mintit’o niciodata. Ei I’am incredintat tot. De ce esti crud cu mine, Dumnezeule?

Ma inchid. Nu ma mai deschid. Ma chinui sa zambesc.

Cum naiba sa nu pot face nimic pentru noi? De ce naiba am devenit prietene daca am ajuns sa ne certam din nimic?

Ti’am promis ca nu o sa iti dau drumul. Atunci de ce simt ca o fac? Nu vreau sa fac asta.

Nu m’ar durea nimic mai mult decat gandul ca te’am pierdut.

Regret.

vineri, 9 decembrie 2011

"Biletel" pe caietul de franceza

Scuze pentru ieri. Nu suntem doar "colege", doar ca am simtit nevoia sa zic asta la nervi. Si ma doare tare mult ca ma fut in tot. Pentru ca stiu ca tu esti sensibila si toate alea. Ma gandeam ieri ca chiar pe tine m'am trezit sa te ranesc... Nu e corect ceea ce fac. Nu e corect sa arunc cuvinte dureroase fara sa imi pese de consecinte. Sa zicem ca asa sunt eu, dar gesturile astea sunt de neiertat. Deci, daca te'am suparat si nu ma poti ierta, ai tot dreptul sa nu ma ierti.

P.S. Cea careia i'am scris asta a reusit sa ma dezbrace pe dinauntru asa cum nu a mai facut'o nimeni. M'a certat, m'a facut sa ma simt un nimic, m'a facut sa recunosc lucruri pe care orgoliul nu m'ar fi lasat sa le recunosc. Pentru asta ii multumesc. Si ii multumesc si pentru faptul ca inca a ramas aici, cu mine.

vineri, 25 noiembrie 2011

Ce se intampla, iubito?


Ploua din nou. Ploua cu sageti de gheata.
Ai grija, frumoasa mea, sa nu te raneasca gheata. Am sa te adapostesc sub bratul meu. De ce plangi, iubito? Strange'ma de mana si urmeaza'ma. Lasa'ma sa te iubesc. Nu, nu, nu fugi!
Iti amintesti cand imi pieptanai parul cu degetele tale lungi si subtiri? De ce esti trista, iubito?
Cerul plange. Plangi si tu. Plangi cu lacrimi de sange.
Musca'ma sa'ti simt prezenta in carnea mea.
Uita'te in ochii mei. Nu mai ai incredere in ochi verzi? Stii ca nu vreau sa te ranesc, iubito.
Vreau sa iti gust buzele. Buzele tale cu gust de toamna. Dulce-amar. De ce fugi?
Spune'mi ca ma iubesti. Spune'mi asa cum nu o mai spune nimeni.
Iubito... De ce ma asculti si apoi taci?
Iti amintesti cand stateam cu capul pe genunchii tai fragezi si moi?
Iti amintesti cand ti'am furat un zambet?
Nu te incrunta, iubito... Desi in incruntarea ta devii si mai frumoasa.
Ma vezi, frumoaso? Sunt tot eu, sunt tot aici. N'am plecat, desi tu fugi de mine.
Ce se intampla, iubito?

duminică, 6 noiembrie 2011

Natura iubirii noastre



Suntem doi copii mergand mana in mana
Nu stim ce ne'asteapta in lumea asta nebuna.
Zambim, ne iubim,
Ne certam, uram, si'apoi iar ne iubim.

Deasupra noastra ploua cu frunze vestejite
Suntem doua suflete ranite, parasite,
Dar ne iubim asa cum stim noi,
Chiar daca inauntrul nostru purtam un etern razboi.

Suntem doi copii mergand mana in mana
Nu stim ce ne'asteapta in lumea asta nebuna.
Zambim, ne iubim,
Ne certam, uram, si'apoi iar ne iubim.

Ne privim in tacere,
In ochii tai vad urme de durere,
Dar te’asigur ca nimeni n’o sa ne ia ce avem acum,
N’o sa merg fara tine pe un alt drum.

Suntem doi copii mergand mana in mana
Nu stim ce ne'asteapta in lumea asta nebuna.
Zambim, ne iubim,
Ne certam, uram, si'apoi iar ne iubim.

Pe cer se asterne o patura albastra
Si stiu ca suntem zei, in lumea noastra,
Noi hotaram cand o sa murim,
Cat o sa traim, cat o sa ne iubim.

Suntem doi copii mergand mana in mana
Nu stim ce ne'asteapta in lumea asta nebuna.
Zambim, ne iubim,
Ne certam, uram, si'apoi iar ne iubim.

Hai sa cantam un recviem pentru durere,
Iti promit c’o sa te las in fiecare colt al vietii mele.
N’o sa te mai las sa plangi fara mine
Daca n’o sa fac eu asta, atunci cine?

Suntem doi copii mergand mana in mana
Nu stim ce ne'asteapta in lumea asta nebuna.
Zambim, ne iubim,
Ne certam, uram, si'apoi iar ne iubim.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Mi-e sete



Mi'e sete de tine,
Mi'e sete de noi,
Mi'e sete de dimineti albe cu ploi,
Mi'e sete cu cuvinte soptite,
De soapte sacadate, ratacite,
Mi'e sete de ce se intampla cu mine,
Mi'e sete de fraze difuze,
De priviri confuze,
Mi'e sete de imaginea mea lang'a ta,
Mi'e sete de mana ta intr'a mea,
Mi'e sete de'un pahar de vin,
Te doresc mult, dar totusi putin.

joi, 3 noiembrie 2011

Life lesson

De ce ai uri un monstru care, dupa ce te loveste, iti saruta talpa? De ce ai uri un trandafir care, desi are spini, te face sa te simti viu si tanar prin frumusetea lui? De ce ai uri iarna geroasa cand poti zambi la vederea fulgilor jucausi? De ce ti'ai uri dusmanul cand, cu ajutorul lui, inveti din greseli si te maturizezi? De ce ti'ai uri propriul corp cand, defapt, tu esti al naibii de frumoasa si de norocoasa? Invata sa iubesti, sa apreciezi, sa speri. Invata sa fii tu.

marți, 1 noiembrie 2011

Dust in the wind


Praf in vant… Rotocoale de praf se invart prin aer… Praful cenusiu se loveste de copaci, se dezintegreaza. O parte din praf s’a imprastiat peste tot. Cealalta parte isi continua drumul parca dansand haotic. Vantul puternic poarta praful pe brate nevazute. Vantul suiera, duce praful cat mai departe. Praful tremura nesigur. Particule mici se despart incet… Brusc, cerul se intuneca si din nori rasar tunete si fulgere furioase. Un copac se despica; o parte din praf se aseaza pe el; isi cauta locul pana ajunge in inima copacului si sta acolo resemnat. Praful care a mai ramas se joaca prin lumina generata de fulgere.
Norii dispar. Cerul se insenineaza. A mai ramas doar un fir de praf. Dezorientat, se pierde prin lume... Unde sa stea? Unde au disparut celelate particule de praf? Unde...

P.S. Aceasta lucrare, daca o pot numi asa, a fost scrisa in tren si nu m'am mai chinuit sa o modific, mi'am dorit sa ramana asa, haotica, pentru ca sa reflecte ceea ce simteam atunci. Nu am vrut sa iasa ceva reusit, am vrut doar sa scriu, sa ma descarc.

Letargie. Furie. Moarte. Ura. Dor. Catharsis.

Sunt un cub de gheata imobil. Mi’am pierdut sufletul, viata. Nu sunt nici treaza, nici beata. Incep sa nu imi mai simt degetele care apuca paharul si ma tem ca il voi scapa din mana. Odata cu vinul, inauntrul meu se aprind niste flacari care sunt stinse instantaneu de raceala care m’a cuprins. Privesc cu ochi goi cum afara se lasa cortina noptii peste copacii aproape goi. Pe masa, in fata mea se afla Razbunarea lui Finnigan de Roslund&Hellstrom, sticla de vin, cateva pixuri si frunza de dimineata. Mangai absenta nervurile frunzei si pe fata mea infloreste un zambet. Mi’am adus aminte de el si de caldura pe care o simt in tot corpul atunci cand ma saruta… Dar raceala revine. Nu mai am chef sa traiesc, sa zambesc, sa ies… Mi’e sila de toate.
Daca ar fi acum cineva langa mine sunt sigura ca l’as pocni cat de tare as putea. I’as trage un pumn direct in fata pana ar iesi sange… L’as despica si m’as uita la balta de sange care s’ar varsa… M’as holba la carnea sangeranda, la tendoanele rupte, la oasele sfaramate, la pielea crestata, la ochii holbati, la bucatile acelea fara viata… As zbiera pana as simtit ca imi explodeaza plamanii. As fuma o tigara si as privi cum fumul se joaca in aer. As rade isteric si as da cu pumnii in pereti.
Dar acum par calma. Nu par capabila de asa ceva. Dar… Totusi… Nimeni nu stie ce demoni se ascund inauntrul meu. Nimeni nu stie cat lupt sa ii tin acolo, sa nu iasa si sa faca ravagii.
Sa va ia dracu’ pe toti! Imbecilii naibii! Sa nu va puna dracu’ sa intrebati ce am, ce m’a apucat, pentru ca stiu sa va bag de unde ati iesit si nici nu imi va fi greu sa fac asta.
Afara e intuneric deja. Cerul e de un albastru pur, iar Luceafarul e singurul care straluceste. Ma trec fiori reci… Mainile imi sunt reci ca gheata, dar obrajii imi ard. Vreau sa sparg ceva, sa omor pe cineva, sa ma eliberez. Camera mea e goala; eu sunt la fel de goala.
Am nevoie de ochii lui de smarald. Am nevoie de mangaierea mainilor lui. Imi lipseste atat de mult calmul si linistea pe care o simt in bratele lui. Am nevoie de rasul lui molipsitor.
Vreau ca toate astea sa dispara. Toate gandurile, toate visele, toate tampeniile.

P.S. Nu stiu exact ce simt acum. E o combinatie de tot felul de sentimente. Sunt ca vremea. Si creatia asta o sa ramana asa. Nu o sa o schimb pentru ca daca as schimba ceva nu ar reflecta realitatea. Realitatea unei fete bete, demonice si furioase.

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Cred ca m'am indragostit...


Tu.. Copile... Uite ca ai reusit sa imi faci ceva, nu stiu ce.
Stiu doar ca intre noi se afla o imensa atractie sexuala, ca de fiecare data cand ma saruti pur si simplu nu ma pot controla. Mintea mea o ia razna, mainile mele nu isi gasesc locul, devin posesiva, musc, dezbrac, trag de par, zgarii, innebunesc de placere.
E de ajuns sa ma saruti doar o data, ca focul dinauntrul meu sa se dezlantuie. E de ajuns sa iti freci barba de pielea mea, e de ajuns sa ma atingi, sa ma mangai tandru la inceput si apoi din ce in ce mai salbatic. E de ajuns sa iti freci pielea de a mea, sa iti simt mainile calde pe corpul meu. E de ajuns pentru a'ti raspunde. E de ajuns pentru ca instantaneu mainile mele surprinzator de reci poposesc pe corpul tau, prin tot felul de locuri.
Iubesc modul in care corpurile noastre se misca. Armonios, egal, perfect, sincronizat. Iubesc oboseala pe care o simt dupa ce se intampla toate astea. Iubesc faptul ca tu nu obosesti, ci continui sa ma saruti si sa ma atingi.
Iubesc momentele in care stam unul langa altul si tu imi iei dintr'o data mana si o tii in mainile tale; apoi o mangai si nu ii mai dai drumul.
Mi'ai spus de patru ori ca sunt frumoasa si de fiecare data am simtit nevoia sa iti mangai fata si sa iti strang corpul mai aproape de mine. Si... am facut'o! Alaturi de tine fac tot ceea ce simt ca vreau sa fac.
Fata de tine nu simt nici un pic de jena, pot sa'ti fac orice, poti sa'mi faci orice pentru ca imi place absolut totul. Simt ca ne cunoastem nu stiu de unde si ca am mai trait candva asa ceva.
Pun suflet in fiecare sarut, ma daruiesc total, dar... Ma aprind repede si ma sting la fel de repede. Asta nu inteleg. Nu inteleg cum in unele momente pur si simplu vreau sa nu iti mai dau drumul, iar apoi nu stiu...
Nu inteleg nici de ce ma trezesc noaptea si apoi imediat imi apari tu in minte.
Nu inteleg nici de ce am fluturasi, ba nu, molii, in stomac atunci cand simt ca mai putin si te vad.
Intre noi e o chimie aparte.
Imi place faptul ca noi comunicam. Ca vorbim despre orice. Si mai ales ca vorbim despre sentimentele noastre.
Cand ma saruti intrega lume dispare. Tot ceea ce simt in momentul ala sunt bataile inimii mele, buzele tale frecandu'se de ale mele, si dorinta intensificandu'se.
Stiu ca iti e frica sa fii ranit, dar si mie imi e frica. Dar iti promit ca nu o sa ranesc, iti promit ca o sa am grija de tine. M'am aruncat cu capul inainte in relatia asta si nu am nici o retinere. Vreau sa vezi ca imi esti drag. Si nu vreau sa suferi. Vreau sa te simti iubit.
De ce sunt cu tine? Ce simt pentru tine? Nu stiu cu exactitate. Stiu doar ca ma faci foarte fericita.

About me...

Iata ce zice un site despre cei nascuti in 8 - si consider ca mi se potriveste foarte mult - :

Defecte

Tendinte dominatoare sau extremiste, nerabdare, impulsivitate. Sansele irosite, lipsa de scrupule, greseala de a risca gratuit ceea ce au construit sau acumulat se razbuna sau aduc esecuri.

Dragoste

Pentru ei, pasiunea e la ordinea zilei. Au un mare apetit sexual, se inflacareaza repede, se daruiesc total, dar le trece repede. Magnetici si fascinanti, cuceresc fara efort.

miercuri, 19 octombrie 2011

plans isteric. semi-lesin. pierderea notiunii timpului. inima franta. toate lucrurile care s'au strans ma rup pe dinauntru. expozie. mai asta mai lipsea.
am strigat pana cand a ajuns sa ma doara gatul. am plans pana la epiuzare. m'am miscat dintr'o parte in alta pana cand m'a luat ameteala. am simtit ca o sa cad. cu totul. si la propriu si la figurat. toata durerea s'a adunat aici, in piept. a explodat totul. am simtit ca nu o sa imi mai revin. am plans minute intregi. inima mi se rupea pe dinauntru. in sfarsit am reusit sa ma descarc cu totul. in cel mai ciudat mod posibil.

Fara titlu

Asta va suna mai mult ca un monolog, dar vreau sa intelegi ce gandesc si simt eu in privinta ta. Sa ti se deschida ochii mintii si sa vezi ca cineva chiar tine la tine. Si sa crezi ca eu sunt acel cineva.
Tu zici ca te vezi grasa, ca eu te fac sa te simti prost cateodata (daca zic bine). Buun... Am inteles punctul asta de vedere.
Sunt multi oameni care te iubesc! Atunci... tu de ce sa nu te iubesti? Daca te'ai vedea, macar pentru o secunda, in ochii lor, cu siguranta te'ai vedea infinit de frumoasa, infinit de inteligenta, infinit de buna si de... adorabila, pot zice.
Ai un suflet atat de frumos incat mi'as dori sa pot sa'l tin in palme si sa'l mangai... Nu'mi place sa'l vad suferind, asa ca as vrea sa pot face orice ca sa'i alin suferinta, sa'l vad stralucind de fericire.
Dar pentru asta am nevoie de ajutorul tau. Nu ma mai indeparta cand te intreb "Ce ai?", "Esti ok?", "Te simti bine?", "De ce esti suparata?" etc. Chestia asta ma face sa ma simt... nici macar nu stiu cum ma face sa ma simt. Stiu doar ca pur si simplu imi vine sa plang de ciuda ca nu vrei sa'mi zici, ca tii totul in tine. Si mi se pare ca eu nu contez deloc. Ca daca as conta... nu stiu. Tu chiar nu observi ca imi pasa? Stiu ca uneori sunt ironica, sarcastica, orgolioasa, superficiala si spun lucruri aiurea, dar... Te intreb unele lucruri pentru ca vreau sa le stiu. Iti spun unele lucruri pentru ca vreau sa iti castig increderea. Nu vreau sa ti'o castig si apoi sa imi bat joc. Niciodata nu am ganduri dinastea.
Da, sa zicem ca prietenia noastra a cam murit, dar nu o sa ajungem niciodata in stadiul "Prietene... Non-prietene... Necunoscute...". Ti'am zis ca nu o sa las sa se intample asta. O sa lupt cu mine insumi. Imi e greu, sper ca ma intelegi, dar si sa te pierd definitiv ar fi greu.
Nici macar nu stiu ce sa iti mai zic. Vreau sa ma intelegi. Chiar imi doresc asta. Sa intelegi de ce fac unele lucruri, sa intelegi ce s'a intamplat cu noi, ce s'a intamplat cu mine.
Crede'ma si nici eu nu inteleg de ce m'am schimbat, de ce m'am schimbat asa. Sunt altfel. Daca fac ceva gresit e vina mea, logic.
Nu inteleg nici de ce s'a ajuns la chestia asta. Nu inteleg de ce trebuie sa iti explic lucruri care ma asteptam sa le stii deja. Ma descurc cam greu sa'ti vorbesc, dar sa scriu ma descurc. Insa... De cand am inceput sa te cunosc am ajuns ca, incet, incet, sa pot sa'ti spun in fata ceea ce gandesc. Am mici retineri, dar nu mai e la fel. Pot sa ma deschid si fara ajutorul scrisului, si pentru asta trebuie sa iti multumesc. Pentru mai multe ar trebui sa iti multumesc...
Doamne! Ma chinui sa iti explic aici niste lucruri... Daca nici acum nu o sa intelegi, eu chiar nu stiu ce sa iti mai fac.

marți, 18 octombrie 2011

The breathtaking autumn

"Wake me up when september ends..." Chiar daca septembrie a plecat departe, toamna nu a plecat. "E toamna... Si frunzele acopera fiecare cuvant..."
A venit toamna, iar eu iubesc din nou. Iubesc natura moarta care ma inspira si ma umple de melancolie. Golul dinauntrul meu revine... Oricat m'ar durea orice, toamna ma face sa visez, sa uit. E drogul meu si nu vreau sa am un antidot.
Toamna asta m'am indragostit din nou. M'am trezit si in mintea mea a aparut vocea lui - primul gand din dimineata asta -.
Aerul rece e singurul care ma mangaie in diminetile reci, dar imi ajunge aceasta mangaiere, aceasta dezmierdare fara viata. Eu nu sunt rece. Nu. Sunt doar tacuta. Sunt doar vrajita. Doar mintea si inima mea vorbesc. Vorbesc cu frunzele, cu parcul "ruginit". Aud soapte in jurul meu. Pentru altii n'au inteles, dar pentru mine intotdeauna au. Toamna...
Sunt inconjurata de ignoranti. Dar... Nu'mi doresc sa fiu inconjurata de amici, sa am.. notorietate. Imi doresc sa fiu singura. Doar eu si toamna.
E octombrie. Septembrie, luna mea preferata, a apus. Am iubit fiecare secunda din septembrie. in septembrie m'am simtit iubita.. am facut o serie de persoane sa fie fericite.
Iubesc sa ma plimb prin parc. Sa fiu inconjurata de aerul nebun care omoara natura in calea lui. Am iubit sa ma plimb prin parc tinandu'l de mana. M'am simtit in siguranta. Am iubit sa il aud razand. Nu, nu suntem un cuplu. Suntem doi copii vrajiti de toamna. Doi copii confuzi. Suntem noi. Si toamna.
Toamna... Te rog, nu pleca, regina toamna. Nu lasa sa dispara frunzele maro... ba nu, portocalii! sau galbene? rosii? Frunze...
Frunzele ma lovesc in drumul lor, dar nu ma doare. Ma doare doar trecerea timpului. Ma doare ca toamna pleaca repede. Vreau sa fie vesnic toamna...

Releveu - Toamna

joi, 29 septembrie 2011

Coma - Mai presus de cuvinte

E linistea ploii ce sugruma cuvantul
Si nelinistea frazei prea lungi
Iar timpul stagneaza patronand inertia
Si nevoia de necunoscut.
E copilul din tine ce-ar vrea sa retraiasca
Macar unele momente din basm
Desi ploaia se tanguie si'n el si afara
Si-o va mai face si mult dupa punct.

Am platit cu timp speranta-ntr-un alt fel de zi
Am platit cu timp
Sa uit de teama de-a mai privi inca o zi ce n-o astept
Simt ca mai e putin si am sa cred ca-s putine cuvinte

Ai putea sa gasesti citind printre randuri
Prilej de-a calca pe porunci
Si de-ar fi sa regret sa ma vindece timpul
Fiindca n-am avut rabdare sa-l pierd
Iar noul lui curs si-l va urma inocent
Si totul va parea de neatins
Iar gandul de ieri cineva-l va gasi
Poreclit de cerneala-ntr-un vers.

Am platit cu timp speranta-ntr-un alt fel de zi
Am platit cu timp...
Sa uit de teama de-a mai privi inca o zi ce n-o astept
Simt ca mai e putin si am sa cred
Ca-s putine cuvinte...prea putine cuvinte..

Sa (mai) privesc inapoi de sub ploaie si vant
Sa (mai) astept lucruri noi dintr-un soare infrant
Sa privesc inapoi peste drum de apus
Sa astept lucruri noi dintr-un soare ce l-am rapus..

Am platit cu timp speranta-ntr-un alt fel de zi
Am platit cu timp

Si-am depus juraminte..mai presus de cuvinte
Sï-am sedus vorbe surde..spre un drum fara urme..

marți, 27 septembrie 2011

M'ai ranit la fel cum un glont rupe oasele fragile... La fel cum un cutit sapa in rana... Nemilos.
Eu nu ti'am facut nimic... Eu doar am facut totul pentru tine, nimic mai mult.
Ce fel de fata poti fi tu? Ce fel de om poti fi? Macar esti om?
Prietene... Non-prietene... Necunoscute...

luni, 26 septembrie 2011

Ce inseamna a trai?


Cand preaiubita licoare isi face efectul... Cand noptile de vara nu sunt niciodata prea lungi pentru vorbitul cu cineva drag... Cand o carte nu e niciodata prea lunga, ci prea speciala... Cand scrisul nu ma oboseste niciodata... Cand muzica ma tortureaza orgasmic cu frumusetea ei negraita... Cand a iubi nu e niciodata ostenitor...
Asta inseamna pentru mine a trai.

Suflete fara contur defilau intr'o orgie de sentimente...

vineri, 23 septembrie 2011

Vocile sufletului


Tresariri dintr'un trecut in care visam sa fiu mare...
Tentatie extraordinara de a'mi cauta masinuta rosie...
Gand nebun de a iesi in strada sa ma amestec cu copii care se joaca cu mingea...
Mangaiere calda a unei voci pe care o stiu ca'mi alina orice suferinta...
Dar totul este vis...
Dar... sufletul meu si'a pierdut glasul copilariei.

duminică, 18 septembrie 2011


Imi amintesc secundele in care i'am spus ca de cand nu mai sunt cu el nu mai am insipratie. Pentru ca simteam ca daca nu scriu despre dragoste (suferinta, fericire, implinire etc.) nu aveam despre ce sa scriu. Ca postarea care nu era despre el si sentimentele mele pentru el.. nu era postare reusita. La asta ma pricep cel mai bine: sa vorbesc despre sentimente. Vorbele fara sentimente mi se pareau seci.
Oare chiar mi'am pierdut inspiratia? Oare chiar scriu aiureli? Oare toata postarile din februarie incoace sunt seci??
Am nevoie de pareri sincere.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Un nou inceput

Intotdeauna a fost cineva
care m'a facut sa simt ca ma topesc;
Si'ntotdeauna a fost cineva
pe care am urat din toata inima.
De'atatea ori sa fug am vrut, de umbre,
ori viata sa mi'o iau.

Dar nimic nu mai e la fel,
Am regasit motive sa traiesc
din plin.
Sa nu mai urmaresc fantasme
Sa nu ma mai sperie umbrele,
ci doar sa lupt, sa rad, sa traiesc, sa iubesc.

Sa iau viata in piept
Sa'i pun piedici si s'o iau in ras
Sa'nchid ochii si sa ma las
purtata de vant.

M'am relaxat.
Am zambit fara motiv.
Am pasit lejer.
Am iubit in tacere.
Asta'am facut
Si nu regret nimic.

Niciodata nu voi regreta nimic
pentru ca... asa sunt eu.

Privesc multumita spre
un nou inceput.

marți, 6 septembrie 2011

Too late to fall in love with you

Intr-un sertar pastrez ascuns
Trandafirul de la el.
E uscat, de praf patruns,
Si aspru, ca parul lui rebel.

Nu'mi place sa primesc flori,
Dar a fost special'a lui foare.
Desi'am negat de'atatea ori,
Floarea moare, dragostea pentru el nu moare.

La poezii nu ma pricep
N'am idee cum sa le termin si sa le'ncep,
Dar poezia asta'i pentru el,
Pentru baietasul meu tembel.

Pfff... Hai totusi sa... ma exprim in proza. E mai... confortabil pentru mine.
Trandafirul despre care ti'am scris mai sus e trandafirul rosu primit de la tine. Acum are un miros suprinzator de dulce amestecat cu praf. Anul trecut era mai mare decat e acum. Era proaspat si cu petalele usor umede. Iti aduci aminte? Am hotarat sa ne'ntalnim in parc. Ne'am imbratisat. Imi amintesc ca m'ai asteptat putin timp. Intarziasem. Cand am intrat in parc ai rupt un trandafir si mi l'ai daruit. Am fost placut surprinsa de acel gest. Chiar daca nu ti'am spus. Chiar daca negam ceea ce simteam. Acela a fost primul trandafir primit. Si... nu l'am aruncat.
Din momentul acela si inceput sa'mi fii drag. Pentru ca erai diferit.
Imi amintesc prima noastra intalnire. Nu ne'am mai vazut de mult timp, iar tu pareai foarte incantat sa ma revezi. La fel eram si eu doar ca nu ti'am spus asta.
Atunci mi'ai zis ca "m'am facut frumoasa". Nici nu'ti poti imagina cat m'a bucurat complimentul acela. De atunci doar pe tine te cred cand imi spui ca sunt frumoasa; doar cand imi spui simt ca sunt cu adevarat frumoasa pentru ca stiu ca tu spui doar ceea ce simti. Si nu fabulez. In sfarsit recunosc totul.
Imi amintesc si primul nostru sarut. Eram acasa la mine. Ascultam ceva melodii. Nu'mi amintesc exact ce mi'ai zis ca sa imi intorc fata inspre tine. Dar stiu ca m'ai sarutat pe buze. Scurt, ca un copilas. Si apoi m'ai imbratisat fugar. Am fost atat de confuza si mi'ai atins atat de tare inima in cat n'am mai fost capabila sa te privesc pentru un minut. Simteam cum infloresc fluturasi in mine, cum ma gadila. Cand ai plecat m'ai sarutat din nou. La fel. Ciudat, dar ma simteam ca la 12 ani.
Amintiri cu tine... Imi amintesc cam tot ce s'a intamplat in vara aia. Desi inima mea inca era legata de el, simteam ceva si pentru tine. Desi nu ti'am spus. Imi amintesc ca odata stateam pe o banca si am inventat impreuna cuvinte. Mi'ai mai spus si ca nu intelegi de ce stau cu tine, de ce rad la glumele tale aiurea. Glumele tale nu's deloc aiurea. Iti iubesc glumele. Iti iubesc fata... Iti iubesc mainile.. Iti iubesc ochii albastri perfecti. Iubesc... nu vreau sa mai continui.
Acum simt ca ma avant prea tare. Ca m'am indragostit de tine. Poate prea tarziu... Pentru ca simt ca nu o sa pot sa te mai am. Ca ma agat de tine ca o disperata, dar tu parca nu mai simti acelasi lucru. Defapt mi'ai si zis... Ca sunt foarte frumoasa si ca simti ceva pentru mine. Dar... "nu cred ca e asa de tare incat sa spun ca m`am indragostit de tine". Nu stiu de ce, dar asta m'a durut. Am simtit ca n'o sa pot sa te am niciodata.
Acum doar astept. Nu stiu ce o sa fie. Astept sa vad ce o sa se intample. Sper doar sa nu ies cu inima franta din asta.

vineri, 2 septembrie 2011

Simt cum ma topesc pe dinauntru. Cum curg in valuri, valuri, valuri... Cum poate un simplu om sa'mi dea asemenea fiori? Cum poate cineva sa imi imbratiseze trupul si sa imi faca sufletul sa zboare? Ma simt ca intr'o betie...
Simt ceva frumos... Dragoste...
Baiatul asta e minunat! In sfarsit, in sfarsit simt ceva pentru el. Ceva mult prea frumos.
Nu pot sa descriu beatitudinea, fericirea, dragostea pe care o simt inflorind in mine.
Tot ce imi doresc e sa il sarut... Sa ma stranga din nou in brate asa cum a facut'o in seara asta. Dar mai presus de orice... Vreau sa il sarut.
Vreau... vreau sa il fac fericit. Nu vreau sa ma mai joc cu el. Pentru ca... m'am indragostit de el.

vineri, 26 august 2011

Dragoste la prima vedere


Voi trata un subiect frivol: dragostea la prima vedere. Exista?
Dragostea la prima vedere este o fraza des intalnita, dar dificil de inteles. Se poate numi dragoste la prima vedere acea senzatie pe care o ai cand vezi o persoana de la care pur si simplu nu iti poti lua ochii. Si daca acea persoana nu e in jur, ochii tai o cauta neincetat.
Totusi... e o diferenta foarte mare intre a placea o persoana si a te indragosti de ea. E nevoie de timp ca sa te indragostesti cu adevarat. Inainte de toate doar placi, simpatizezi. Dragostea nu vine pe loc, imediat. E doar o iluzie creata de creier. "m'am indragostit...!" L'ai vazut doar odata si te'ai indragostit? Imposibil! Absurd! La prima vedere? La prima vedere inseamna doar sa vezi pe cineva si sa'ti placa cum arata, cum se imbraca si rar poti sa'ti dai seama cum vorbeste si gandeste pentru ca deh! e prima vedere nu prima conversatie. Dar sa zicem ca conversezi. "Buna!" "Buna!" "Georgica, incantat!" "Georgeta, incantata!" Te poti indragosti din asa ceva?
Tocmai de aia cred ca ar trebui sa se numeasca "a placea la prima vedere" nu "a te indragosti la prima vedere". Parerea mea.
Dragostea la prima vedere e o minciuna gogonata. Un cliseu absurd.

miercuri, 10 august 2011

Rahat! Continui sa pierd prieteni pe zi ce trece... Continui sa ma inchid in mine... Rahat!
Multi cred ca ma cunosc, dar nu e deloc asa. Nici eu nu ma cunosc. Sunt o ciudata care isi schimba starea de spirit ca vremea. Sunt o.. nu stiu ce sunt.
Nici nu ma mai recunosc. M`am transformat intr`un monstru. Monstrul mazgalit cu pixul din postarea asta. In timp ce plangeam am desenat aceasta chestie abstracta. Reprezinta toata furia, tristetea si neputinta mea. E desenul unei fete cu inima franta.
Urasc faptul ca nu am liberatate. Ma simt ca tinuta in lanturi.
Azi noapte am facut o chestie pe care acum o regret. M`am pus in pat si am plans, am dat cu pumnii in ce am apucat. Mi`am dezlantuit toata ura, tristetea si neputinta. Am urat faptul ca nu pot sa fac ceea ce vreau, ca depind de parinti. M`am subapreciat. Mi`am spus ca sunt un nimic, ca nu`s buna de nimic. Am simtit ca mor de durere dandu`mi seama cate persoane am pierdut in asa putin timp... Am simtit ca nu am cum sa imi ajut prietena... Am simtit o gramada de chestii...
Chiar nu mai inteleg. De ce imi merge asa rau in ultima vreme? Am gresit eu cu ceva? Adica stiu ca am gresit cu multe, dar ce am facut ca sa merit asta?
Pentru prima data, cred... Simt lipsa lui Dumnezeu in viata mea. Imi simt sufletul incarcat de pacate si minciuni. Uneori imi vine sa plang, dar nu inteleg de ce plang. Pare fara motiv. Totusi... simt ca e prea tarziu sa ma intorc la Dumnezeu. Ca nu mai am cale de intoarcere. Desi se spune ca niciodata nu e prea tarziu.
Nu vreau sa dramatizez sau dracu` mai stie ce. Vreau doar sa scriu pentru ca asta ma ajuta. N`am nevoie de mila nimanui. Am nevoie doar de.. ajutor. Cred.

marți, 9 august 2011

Leapsa 3.

Am preluat de la ordinary stuff. leapsa aceasta. O dau mai departe la Crissu'. Daca mai vrea cineva sa o faca, sa ma anunte printr-un comentariu, ca sa trec aici numele.

Available: aha
Age: 17 ani
Animal: caine & pisica
Anime: Ma uit uneori la Nana. Imi plac, dar nu prea am cand sa ma uit...

Birthday: 8 mai 1994
Birthplace: Arad
Best feeling in the world: Fericirea
Best weather: Toamna, 20 de grade, racoare, dar totusi soare.
Been in love: Aha.
Been on stage: Da, la 3 ani. La o nunta. Cica "am cantat".
Believe in yourself: Sometimes.
Believe in life on other planets: Nu.
Believe in miracles: Uneori.
Believe in magic: Mmmm.. idem.
Believe in God: Nu prea.
Believe in Satan: Ha ha.. asta`i intrebare?
Believe in Santa: Ahaha.
Believe in ghost/spirits: Sa zicem ca da.
Believe in evolution: Yep.

Car: Nu am, dar sper ca o sa am.
Candy: Nu prea ma dau in vant dupa ele. Poate doar dupa cele mentolate...
Color: Negru, alb, rosu.
Cried in school: Da.
Chocolate/vanilla: Ciucalata <3 Cake or pie: Prajitura
Countries to visit: Grecia, Marea Britanie etc.

Day or night: Night.
Dream vehicle: Nu stiu.
Danced: Nu prea.
Danced in the rain: Nu.
Danced in the middle of the street: Nu.

Eyes: Brown
Ever failed a class: No.

First crush: Nu stiu ce sa raspund.
First thoughts waking up: Oare cat o fi ceasul?
Food: multe.. multe.. in afara de varza.
Fruit: piersica, nectarina.

Greatest fear: Gandaci.
Gum: Winterfresh

Hair color:
Saten
Height: 1.70 m.
Happy: Acum da.
Holidays: In afara de ziua mea... nimic.
How do you want to die: Many ways.. Vreau sa mor in momentul in care incep sa imbatranesc. Poate o sa ma sinucid. Mai vad eu ce`o fi atunci.
Hate: Am vorbit despre asta pe undeva pe aici.

I <3 in guys:
Eye color: negri sau albastri
Hair color: brunet
Height: intre 1.70 si 1.85
Clothing style: Neconventional.
Instrument: Nu conteaza asa de mult.

Job: Nup.

Kids: Nu inca. Si nici in viitorul apropiat.
Keep a journal: Am avut unul in trecut.. Acum scriu aici.

Love:
Am simtit asta o singura data.
Love at first sight: Nu exista.
Manga: Nu citesc asa ceva.
Movie: Momentan serialul Misfits.
Marriage: Don`t think so.

Number:
8, cred.
Nickname: Ella mi se zice... Mai am si altele..

One wish: To be happy and loved ^.^
One phobia: Fobie sociala, cred.
Place you’d like to live: Casa langa malul unui lac.
Pepsi/Coke: Coca Cola Light.. Si Pepsi Lemon. I think both.

Reason to cry: Singuratate.
Reality TV: Ellen Show
Radio station: Depinde de starea de spirit. Cand vreau sa ma simt high ascult VibeFm, cand vreau sa ascult muzica comerciala prefer Radio21. In ultima vreme nu am mai ascultat radio.

Song: Acum.. chiar acum.. ascult Kleerup - Until we bleed. Iar ce a fost azi in mintea mea a fost Korn - Coming undone.
Shoe size: 39 sau 40. depinde de incaltaminte.
Smoked: Yep.
Sing well: Sunt un dezastru la cantat.
Stuffed animals: nu ma mai joc cu asa ceva :))
Strawberries/blueberries: Strawberries.

Time for bed: In timpul scolii 23. In vacanta 5 dimineata.
Touch your tongue to your nose: Mai lasa`ma :))

Vegetable you hate: Nu stiu acum :))
Vegetable you love: Imi plac mai toate.

Weakness: N`ar trebui sa spun asta aici. Mai citesc si alti oameni :))
Wanted to be a model: Niciodata.
Where do we go when we die: Buna intrebare. Nici eu nu stiu. In pamant :))
Worst weather:
Caldura.. cloceala...

X-mas: Nu prea imi place...

Year it is now: 2011.
Yellow: ce face?

Zoo animal: Serpii sau tigrii
Zodiac sign: Taur.

Bun venit in viata mea!

Aseaza-te confortabil pentru ca o sa ai multe de vazut si de auzit.
Viata mea se aseamana cu o casa subreda; daca bate mai tare vantul, casa se clatina din temelii si i se frang peretii. E nevoie de mult timp si de multa dragoste pentru a repara peretii.
Casa mea are doua niveluri. Primu nivel e impartit in camere mici si calduroase, iar al doilea nivel e un nivel rece si respingator. Tavanul care se afla intre cele doua niveluri e foarte subtire, astfel fiind usor sa intri prin perete de la cald la rece si invers.
Casa e vzitata foarte des de fel de fel de persoane. Persoanele respective se stabilesc in casa, insa dupa ceva timp distrug casa cu indiferenta si superficialitatea lor. Apoi ies brusc si nu se mai intorc. Distrug casa si o lasa asa, plecand ca si cum nimic nu s`ar fi intamplat. Exista si locatari care ba au grija de casa, ba ii sparg peretii. Insa exista un singur om care a intrat recent in casa si a avut grija de ea. Lucuieste la nivelul inferior si ingrijeste casa cum poate.
Ca sa se inteleaga asemanarea dintre viata mea si aceasta casa fictiva, voi spune totul pe sleau.
Casa e subreda si se "frange" la fiecare bataie de vant pentru ca eu sunt sensibila. La fiecare depresie suferita ma prabusesc. E foarte greu de reparat pentru ca doar prietenii pot "sa ma repare" aratandu`mi afectiunea lor, fiind aici pentru mine.
Nivelul inferior, nivelul cald, reprezinta momentele in care sunt fericita. Camerele sunt mici pentru ca fericirea tine putin. Tavanul dintre niveluri reprezinta momentul in care sunt neutra, cand sunt calma si ma simt bine in propriul corp. Se poate trece foarte usor de la un nivel la altul, chiar prin tavan, pentru ca imi schimb repede starile de spirit.
Nivelul superior, cel rece, reprezinta toata tristetea, melancolia, suferinta, furia si subaprecierea mea. Acel nivel e cel mai "locuit" din intreaga casa pentru ca deseori sunt prost dispusa.
Primele perosane sunt asa zisii "prieteni" care intra in viata mea si nu ma apreciaza la adevarata mea valoare. Ma parasesc brusc, ori pentru altcineva, ori din orgoliu. locatarii sunt parintii mei. Uneori simt ca ii iubesc mult de tot pentru ca se comporta foarte bine cu mine, dar alteori ma fac sa plang si sa ma doara.
Ultima persoana e o fata extraordinara care a intrat destul de recent in viata mea. Se numeste Daiana si e prietena mea cea mai buna. Mai e si sora mea mai mare (long, long story). Tin foarte mult la ea :) E singura care mi`a fost alaturi si a stiut intotdeauna cum sa ma faca sa zambesc. E singura persoana care m`a vazut plangand si nu a stat cu mainile in san, ci m`a ajutat sa ma simt mai bine. M`a ajutat sa trec peste, in momentele mai grele din viata mea. Are un suflet mare, mare de tot. Ma bucur enorm ca am ajuns sa o cunosc, sa ii devin prietena si sa ii descopar personalitatea care statea ascunsa in spatele unei masti pe care o poarta permanent. Imi e draga pentru ceea ce e. E putin ciudata, dar pe mine ma atrag ciudateniile. Poate pentru ca si eu sunt ciudata.
Pot vorbi cu ea absolut orice. E prima, chiar prima cu care pot sa deschid orice subiect. Nimeni nu m`a inteles vreodata asa cum ma intelege ea.
Nu vreau sa o pierd... Nu si pe ea. M`ar durea cel mai mult pe lume. Sis, I love ya!

Casa aceasta e complicata, mult prea complicata pentru a putea fi explicata in cuvinte. E bantuita de fantome, dar desi e o casa a tristetii, de multe ori ma simt bine in ea. Ma bucur ca ai avut rabdare sa citesti tot, iar de nu ai avut tu ai de pierdut. Mi`am deschis din nou sufletul. Si acum ma simt bine. Excelent.
Viata mea e ciudata, dar frumoasa prin minunile care se intrezaresc in ea.


sâmbătă, 6 august 2011

Ziua de azi a inceput bine. Fara evenimente. M`am trezit prea devreme si, cu ochii mari si parul ciufulit, m`am indreptat incet inspre calculator. M`am invartit aiurea pe internet si apoi s`a intamplat ceva despre care nu vreau sa povestesc aici.
Vreau sa spun doar un lucru... Prietena mea cea mai buna se simte rau. Da, cea mai buna! Asa a devenit in ultima vreme... Nu`mi pot explica de ce, dar in viata lucrurile cele mai bune sunt si inexplicabile. Deci... Ce vreau sa spun e ca mi`am dat seama ca daca pe ea o raneste cineva atunci si eu ma simt ranita. Nu ma simt bine deloc... Sunt trista, prost dispusa si... si.. chiar imi vine sa plang uneori... Din cauza neputintei pe care o simt in momentul ala... Pentru ca incerc sa fac ca totul sa fie bine, incerc sa o fac sa se simta bine, dar simt ca nu reusesc deloc... Ma rog, nu vreau sa o fac sa`i para rau pentru mine. Ceea ce vreau sa zic e ca... E ca tin mult la ea si nu suport sa o vad ca sufera. Nu stiu de ce... O sa incerc sa fac tot ce imi sta in putinta ca sa o ajut sa uite. Desi nu prea ma pricep la asta... Vreau sa stie ca sunt alaturi de ea. Sunt aici pentru ea. Pot sa renunt sa vorbesc cu o lume intreaga ca sa vorbesc cu ea. Nu o sa ma las pana nu scot un zambet de la ea!
Azi am vorbit (cica am vorbit) si cu Ellu. Si imi parea cumva.. rece. I`am spus ca vorbeste ciudat... Si el continua sa vorbeasca asa. Nu stiu de ce m`a durut asta. Apoi i`am zis ca nu vreau sa vorbesc cu el daca vorbeste asa. Si a plecat... Chestia asta a pus capac la totul. M`a intristat cu totul.
Deci ziua de azi s`a dovedit a fi un rahat pana acum. Ma dor toate astea. Imi doresc sa nu mai intru pe internet pentru ca simt ca nu mai am motive sa intru.. Nu stiu ce e cu mine...

P.S. Suferinta celor dragi mie ma afecteaza si pe mine, insa suferinta unor simple cunostiinte ma amuza si imi umple mintea de infatuare pentru ca stiu ca va urma sa dau sfaturi distante, intelepte si folositoare. Suferinta celor dragi mie ma face sa ma implic emotional, astfel devenind incapabila de a spune ceva care sa'i ajute sa scape de durere.

Campanie - Scrie corect pe internet!

Powered by BannerFans.com

vineri, 29 iulie 2011


M'am scarbit de o groaza de oameni. Am invatat sa ma limitez doar la cei foarte importanti pentru mine.
S'a dovedit faptul ca persoanele la care ma asteptam sa ma inteleaga defapt nu m'au inteles si nici nu o sa ma inteleaga niciodata... Sunt diferita fata de toti oamenii de pe pamant, si asta vad ca ma face sa par un specimen neinteles si considerat imbecil. Chiar daca nu ar trebui, doare sa vad ca unele persoane ma dezamagesc in halul asta prin niste cuvinte. Dar probabil ca standardele si pretentiile mele au devenit prea ridicate...

Matzule!


Eu eram furtuna, iar tu barcuta de pe mal care astepta ca furtuna din mine sa se calmeze si sa vina sa se aseze pe scandurile barcutei. Tu erai cel care ma asculta atunci cand eram nervoasa si imi topeai nervii cu cuvintele tale iubitoare. Tu erai steaua la care ma uitam in noptile de vara. Eu eram copila care radea si ofta in aceeasi propozitie, iar tu erai barbatul care imi adora fiecare gest. Tu ai fost cel care ai stiut ca sunt prea buna pentru restul lumii, dar sunt perfecta pentru tine. Eu eram fata fastacita, iar tu erai barbatul calculat care ma completa. Acum ne'am separat, insa intre noi inca mai exista scanteia de la inceput. Promit ca o sa sarut cu grija acea scanteie ca sa aiba cu ce se hrani. Mi'ai fost si vei ramane drag, copilul meu mare coplesit de responsabilitati si sfaramat de griji. Poti sa iti pui oricand capul pe picioarele mele pentru ca esti vesnic binevenit in casuta sufletului meu.

joi, 28 iulie 2011


Cerul era ca o bautura varsata pe o podea de cristal... Un haos organizat. O gramada de puf incalcit, aruncat parca fara grija. O batista inrosita sfasiata... O cascada de bucati de briliant topit...

miercuri, 27 iulie 2011

El si ea.

- Dragostea ma face sa simt o beatitudine inimaginabila, a spus ea grav. Sunt dependenta de frumusetea colturilor buzelor tale, de asprimea moale a buzei tale superioare, de surasul tau obraznic...
Ea ii mangaia incet obrajii. Zabovea asupra gropitelor crestate in ei. El o tinea de talie si o privea plin de dragoste. Isi apropia buzele de coltul gurii ei si astepta. Nu o saruta. Doar isi freca incet buzele de moliciunea buzelor ei. Ea, docila, ii mangaia parul aspru si se abandona in saruturile lui sirete.
- Spune'mi... ce e visul? l'a intrebat ea.
- Visul e ceea ce traiesc eu cu tine, fata draga. E efemer, pare ireal, dar e mult prea frumos ca sa'l lasi sa treaca pe langa tine fara sa'l atingi.
- Si cum se poate gusta din vis?
- Uite'asa! a raspuns el lacom muscand'o de lobul urechii. Ea s'a smucit si s'a miscat agitata sub el. Respiratie lui calda s'a lovit de gatul ei, iar ea si'a odihnit mana in parul lui. Se afla in bratele lui, acolo unde ii era locul.
- Stii de ce te iubesc eu? Pentru ca esti un nesuferit!
Zambetul lui obraznic a facut'o sa rada zgomotos.
- Esti frumoasa, i'a soptit el.
- Esti bleg!
- Te iubesc!
- Stiu... O lume'ntreaga stie...
- Iubito...
- Prostutule...
El ii alunga toata frustrarile, ii calma toti dracii din cap, o facea sa pluteasca in universul fericirii si al zambetelor fara cusur. Era al ei.
Picioarele ei goale au inconjurat trupul lui cald. Ii privea liniile fetei si isi purta incet mainile pe spatele lui. Obrajii ei rumeni, ochii ei stralucitori, buzele ei umede si respiratia ei calda si sacadata dovedeau faptul ca e fericita. Si el era fericit. Se simtea ciudat de bine in asternutul acela, hranindu'se cu saruturi si mangaieri simple.
Au adormit dupa o imbratisare franta. Nu au facut sex. Doar au stat imbratisati, au vorbit, s'au sarutat, s'au iubit. Oricum, pentru ei sexul nu exista. Exista doar acea impletire perfecta a corpurilor, acea miscare armonioasa completata de soapte fara inteles. Pentru el si ea coltul de rai exista. In sufletele lor mistuitoare.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Conversation with my mother II

O sa incetezi vreodata sa ma compari cu alti idioti care sunt mai buni decat mine? Daca nu`ti convine inlocuieste`ma cu ei.
Pe bune, lasa`ma dracului in pace si accepta`ma asa cum sunt. Doar pe mine ma ai, asa ca lasa`ma daca vrei sa ma mai ai. Nu incerca sa ma faci un om mai bun pentru ca n`am de gand sa`ti fac pe plac. De ce naiba trebuie sa fie intotdeauna asa cum zici tu? Ei bine, nu e. Nici d`al dracu`.
Iti aduci aminte cand ma bateai cand eram mica? Cand faceam o prostioara. Iti aduci aminte? Inca ma mai doare. Ma simt ca un gunoi cand imi amintesc asta. M`ai facut sa devin slaba, fricoasa, supusa. Mi`ai distrus personalitatea de fata puternica. Urma sa devin o fata puternica. Dar din cauza ta am fost mica si confuza. Ma temeam. De tine. De tot. Ai distrus un caracter, un om. Puteam sa fiu asa cum mi`am dorit eu sa fiu. A fost nevoie de ani intregi, de chin, de renuntare, de lupta, ca sa fiu cea care sunt acum. Si nu`mi pare rau ca am ingropat fata care eram. Dar sa nu crezi ca am uitat. Tin minte tot. Si inca doare.
Gata. Acum m`am descarcat de tot. Pot incheia subiectul pe veci.

miercuri, 20 iulie 2011

Conversation with my mother

Se pare ca azi am o zi proasta. De cosmar. Din cauza mamei. Se pare ca azi n’o sa ies cu Danny. Rahat. Ca ea trebuie sa vina acasa mai repede decat trebuia. Intotdeauna e asa. Face ea ce face si’mi interzice sa am un iubit, o relatie. La fel a fost cu Andrei si cu Ellu (mai ales cu el) si mai stiu eu cu cine… Urasc asta. La naiba, nu poate sa’mi interzica sa iubesc. Si in plus eu nu pot sa ma indragostesc si sa imi neg sentimentele. Drace! Doar n’o sa ma marit cu primul tip pe care o sa’l cunosc si o sa fiu virgina pana la casatorie! S’o lasam balta cu ideile astea de babalac.
M’am saturat sa mint si sa ma ascund. M’am saturat de tot rahatu’ asta.
M’am saturat sa fiu fiica perfecta! Din 20 aprilie fac asta si mi’a ajuns! Mi’e greata sa ma chinui sa’mi iasa toul bine, sa iasa pe placul ei!
Eu nu vreau sa fiu fata buna, cuminte, bla bla bla. Nu’mi sta in fire.
M’am saturat sa muncesc din greu ca totul sa fie bine intre mine si mama. Stii ce o sa fac? O sa fug departe de toate. Da, fug. Fug si refuz sa lupt. Fug de responsabilitati, de tot. Capitulez. Ca o lasa, ca o fricoasa. Mi’a ajuns. N’o sa pot s’o schimb pe mama niciodata, la fel cum nici eu n’o sa ma schimb.

marți, 12 iulie 2011


Doamne, poti sa ii spui mamei ca imi pare rau ca o ranesc? Si ca o iubesc? Si ca ma doare cand vad ca sufera?
………………………………………………………………………………
Ma doare atunci cand cineva apropiat mie sufera. Simt o durere asemanatoare cu… simt ca si cum mi’as baga un cutit in inima si as sapa cu cutitul in rana. Ma doare chiar si atunci cand nu sunt eu de vina. Ma doare pentru ca iubesc acele personae si nu support sa le vad ca sufera. Plang de durere. Chiar daca suna ciudat… Oricum eu sunt ciudata, felul meu de’a fi e ciudat, gandirea mea e ciudata.
Deci… te rog, Doamne, nu’i mai lasa pe cei dragi mie sa planga, pentru ca ma doare.

luni, 11 iulie 2011

Doi copii


Erau doar ei doi pe camp. El si ea tinandu-se de mana. El era fericit; ea zambea jucaus. Degetul lui mare ii mangaia interiorul palmei. Ea radea in hohote mici si egale. O gadila jocul acela.
O patura s-a asternut pe pamantul reavan, iar el si ea s-au asezat incet pe patura. Era vara. Soarele apusese de mult, dar ea vedea licariri ale razelor de soare in ochii lui stralucitori.
O privea si el cuminte. Dar ce vedea el era diferit. Vedea doua boabe de roua scaldandu-se in ochii ei limpezi, vedea doua bucati perfecte de ciocolata topita in acei ochi mari, zambitori. Mainile li s-au intalnit. Buzele se sarutau. Chimia plutea in aer. Incet, ea i-a ridicat tricoul in sus, pana cand i l-a dat jos. Pielea lui arata perfect. Nu s-a putut abtine sa nu o atinga cu varfurile degetelor.
- Catifea, a soptit ea ragusit.
Buzele lui nu au mai reusit sa o intrebe ce a spus pentru ca au fost acoperite de un nou sarut. Ea tinea ochii ba inchisi, ba deschisi. El ii avea inchisi permanent. Degetele ei, care se aflau pe spatele lui, parca urmareau furnici. Degetele lui erau agitate si incercau sa-i dea tricoul jos.
- O luam incet. Nu te grabi, i-a soptit ea aproape de buzele lui.
Ea si-a trecut incet degetele peste firicelele de par de pe fata lui. El era nebarbierit de trei zile. Ea iubea asta.
Curand, ea a ramas fara tricou si fara pantaloni. El se afla deasupra ei, cu gura lipita de urechea ei. Ii soptea nimicuri. Ea ii mangaia mana stanga si zambea.
- Spune-i mainii acesteia ca o iubesc, a zis ea.
- O sa ii spun daca tu ii spui fetei ca ii multumesc ca a intrat in capul meu.
A urmat un nou sarut. Degetul lui mare o mangaia sub ochiul drept.
Buzele lui au alunecat pe gatul ei. Mana ei s-a inclestat in parul lui incalcit, iar gura ei a scos un sunet pe care el l-a iubit pe loc. Buzele s-au intalnit din nou.
Ea si-a dezlipit buzele de matasea buzelor lui. Se simtea confuza.
- Imi pare rau... dar... Nu pot.
- Nu te teme, iubito. Promit ca nu o sa-ti fac nimic din ce nu-ti doresti.
Dar ea se simtea ciudat. Ceva ciudat i se cuibarea in suflet. Grabita, a imbracat tricoul lui si a fugit desculta prin trifoi. El o urmarea confuz. Ii privea liniile picioarelor si parul care-i zbura salbatic. Simtea ca iubea copila aceea neinteleasa si nebuna. In fond ei erau doi copii. Doi copii care se iubeau, dar nu stiau cum sa se joace cu sentimentele lor.
El a prins-o cu o mana de talie si cu cealalta de par.
- Nu mai fugi. Te iubesc!
Colturile buzelor ei au schitat un zambet. O mana de-a ei a ajuns dupa gatul lui si a urcat timid inspre parul lui. Parul lui s-a lasat mangaiat de mana iubitoare. Cealalta mana s-a impreunat cu a lui, iar ea, zambitoare, a dus mana lui inspre gura ei si a sarutat-o. Furnicaturi fierbinti se indreptau inspre pieptul lui. El i-a sarutat triumfator gatul, apoi umarul. Ea zambea.
Au plecat, mana in mana, inspre patura unde s-au iubit. S-au iubit ca doi copii. S-au imbracat lenes; deseori ei pierzandu-se in sarutari moi si blande.
Au plecat. Cu totul.
Doi copii.

joi, 23 iunie 2011


Viata e ciudata.
Cu totii devenim prosti cand ne indragostim, cu totii incercam sa ne traim visele care parca se incapataneaza sa nu se implineasca.
Daca ne ranim trebuie doar sa luam o pauza si apoi sa continuam sa luptam.
Nu trebuie sa ne temem pentru ca ranile se vor cicatriza si in cele din urma cineva o sa le sarute... Iar ranile o sa dispara pentru totdeauna. Pentru ca orice e posibil in viata.

luni, 20 iunie 2011

Libertate


De foarte mult timp nu am mai avut o zi atat de relaxanta... Pe la pranz, dupa ce am luat masa, m’am urcat frumos pe bicicleta si am pornit in expeditie sper... necunoscut. Singurica, singurica am strabatut un drum neasfaltat si plin de praf, un drum pitoresc si boem care m’a facut sa zambesc si mi’a umplut plamanii cu oxigen si sufletul cu fericire. M’am lasat purtata de vant si de picaturile de ploaie care se izbeau de genunchii si de obrajii mei... Era racoare, o racoare care iti da fiori reci si te face sa simti ca in secunda urmatoare iti vei lua zborul. Libertate…
Intreg campul era acoperit de trifoi cosit, iar intreg aerul era inmiresmat si dulceag. Rotile bicicletei goneau intr’o viteza ametitoare… Eram atat de vrajita de ceea ce se afla in jurul meu incat nu mai tineam cont de timp, de viteza, de mine insumi. In spatele bicicletei se forma praf, mult praf, asemeanea unei cenusi care pluteste… Vantul imi patrundea prin haine si ma gadila placut, iar parul nu’si mai gasea locul…
Nu m’au deranjat deloc vantul puternic si ploaia, ba chiar mi’au placut. Am mers vreo doua ore zambind fara vreun scop anume. Ma simteam libera. singura… Ma simteam ca un vulcan in mijlocul furtunii... Ma simteam stapana lumii “calare” pe’o bicicleta, conducand vantul, apa, cerul...

sâmbătă, 18 iunie 2011

Nervi de primavara de George Bacovia

Melancolia m-a prins pe strada,
Sunt ametit,
Oh, primavara, iar a venit...
Palid, si mut...
Mii de femei au trecut;
Melancolia m-a prins pe strada.


E o vibrare de violete:
Trece si Ea;
As vrea,
Dar nu pot s-o salut;
Oh, si cum a trecut,
Într-o vibrare de violete.


Nimicnicia m-a prins pe strada;
Am adormit.
Oh, primavara, iar a venit
Pal, si uitat...
Vals funebru, departat.

Melancolia ma tine-n strada.

vineri, 17 iunie 2011

Ma aflu intr'o casa goala... Stau impietrita intr'un loc si privesc, dar nu stiu ce privesc. In spatele meu se aud pasi... Parca ar pluti ceva, dar in acelasi timp se aud fosnete. Cand incerc sa intorc capul sa vad cine e nu reusesc. Ceva ma tine in loc. Imi vine sa plang, dar nici asta nu pot...Gura mi se intredeschide. Schitez un rictus. In jurul meu se aude un strigat ascutit, strigat care defapt a iesit dinauntrul meu. Ecou... Ecou... Ecou...
Dintr'o data totul se intuneca incet. Vad doar pene albe si mici care plutesc in jurul meu. Imi vad corpul care parca straluceste... Imi privesc fascinata mainile... Vad fiecare particica de piele, fiecare vena prin care imi clocoteste sangele, fiecare os... Dar stai! Ce se intampla cu degetele mele?! de ce nu le mai vad?!! intunericul din jurul meu le inghite incet. Simt durere.
Intunericul musca din mine cu dinti nevazuti... Sangele imi tasneste din ce a mai ramas din mainile mele, apoi totul dispare undeva... Nu stiu unde.
Imi privesc picioarele... Inchid ochii pentru ca NU vreau sa mai vad! Aud soapte... soapte... soapte... Corpul mi se raceste brusc. Totul e un haos.
Incep sa nu imi mai simt corpul. Simt ca sufletul meu pluteste pe penele albe din jurul meu. Simt ca'si ia zborul si ca ma paraseste. "Stai! Stai! Stai!" De ce strig cat pot de tare, dar nu se aude nimic?! Strigatul iese dinauntrul meu, dar nu'l mai aud...
Corpul nu mai exista. Intunericul s'a hranit cu el. Intunericul mi'a savurat fiecare particica de carne, fiecare picatura de sange. Si ce a mai ramas? Nimic.
Sufletul pluteste stingher. Cauta lumina. Isi cauta locul. Dar ce poate sa faca atunci cand neputinta il cuprinde si simte ca e singur si ca va ramane asa pe veci? Nimic. Nu mai e nimic. Totul s'a pierdut. Intunericul s'a hranit cu tot. Totul e un nimic.

Singuratate

Singuratatea mi-e intotdeauna
Si pretutindeni buna-nsotitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care inghiata viata cum rasare.

Miscarea-n jurul meu incetineaza.
Se micsoreaza uliti si cetate,
Si oamenii trecand pe la amiaza
Au ganduri si cuvinte departate.

Cui sa-i vorbesc de nu stiu ce ma doare?
Cine s-asculte sufletul e-nstare
Cu degetul trecut in cingatoare,
Fara sa-mi ceara sa-i vorbesc mai tare?

Tu pricepeai din gest. Intr-o privire
Pastrai comoara ce-mi lipsea
Si cunosteai si din inchipuire
Ce bolti de cer vegheau deasupra mea.

Dar cand venea s-asculte indoiala
La usa-ntredeschisa catre vis,
Imi auzeam pantoful si podeaua ...
Si-atunci stiam ca usa s-a-nchis.


Tudor Arghezi - Pasul dulce


Sunt prost dispusa... Ma simt atat de inutila incat nu'mi mai gasesc rostul in viata. Ea a mia oara in ultima vreme cand ma simt singura. Ma simt singura si goala pe dinauntru. Nefericita. Simt ca nu a mai ramas nimeni in jurul meu... Ca m'au parasit toti. Of, al naiba, ce am? Acum de ce plang?!
Nu mai inteleg nimic. De ce mai traiesc? Pentru ce? Pentru cine? Cu ce scop? Simt ca nimeni nu ma poate ajuta.
Defapt ar putea cineva, dar nu poate fi langa mine acum; deci am ramas singura. Eu cu mine. Aud ecourile sufletului meu. E placut si ciudat sa vorbesti cu tine insuti. Macar ai un confident care te intelege. Oarecum.
.....................................................................................
Imi dau seama ca am privit in gol pentru un minut. Si ca nu mai stiu la ce m'am gandit. Sunt... ciudata. Neinteleasa. De ce unele persoane ma arata cu degetul, rad pe seama mea, isi bat joc de mine pe fata? Ma doare.
Ma doare singuratatea. Ma bate gandul sa'mi iau viata... Dar nu! Nu! Nu! Nu!
Sunt multi cei care te iubesc, desi tu nu'ti dai seama. Capu' sus, copilo! O sa treci peste! Esti o luptatoare.

miercuri, 15 iunie 2011

Scrisoare de adio.

Ti'am mai scris pana acum, si parca n'ai bagat de seama. Ai citit, ai zambit si ai lasat totul in ceata. Dar nu'ti voi mai scrie de acum. iti promit ca n'am sa'ti mai obosesc ochii intunecati cu cuvintele mele asteprnute pe'o simpla foaie. Asta e ultima scrisoare care iti va mai increti fruntea perfecta.
Ma intreb de nenumarate ori de ce s'a terminat asa, ca atunci cand intrebi la o inmormantare de ce a murit raposatul; ca si cand n'ar fi acelasi lucru ca a murit de pneumonie, cancer sau calcat de masina. Stiu ca e vina mea, imi reprosez ca nu am reusit sa iubesc fiecare particica din tine, ca nu am reusit sa deschid carapacea de cristal din jurul inimii tale.
Credeam ca esti Fat-Frumos pe cal alb, dar acel Fat-Frumos pe care credeam ca l'am gasit s'a transformat intr'un cavaler cu armura impenetrabila. Nu o sa incerc sa ma mai plang ca am suferit. M'am schimbat. Am invatat ca n'am dreptul sa traiesc decat realitatea, chiar daca ma nemultumeste. Am vrut si am luptat sa ma schimb. Am plecat de langa tine, m'am rupt, m'am smuls cand te iubeam mai mult, cand imi era mai greu. Si uite ca supravietuiesc! Credeam ca am sa ma ofilesc fara tine. Zadarnic am incercat sa topesc "piatra" pentru ca oricata daruire am pus in ceea ce am avut totul a fost de prisos.
Pentru mine dragostea noastra, a mea, era totul, iar pentru tine numai o parte echilibrata si integrata a vietii. Eu m'am aruncat in dragostea asta ca un betiv fara judecata. E vina mea, bineinteles. Dar prbabil ca nu vad eu bine lucrurile. Poate ca te'ai implicat si tu, poate ai iubit fiinta inocenta care zace in mine, insa n'ai luptat pentru mine. Vezi tu, dragostea e ca un ring de box: sentimentele pure si adevarate lupta cu nepasarea si neimplicarea. In cazul nostru a castigat partea mai putin roz si pozitiva. Iti repet, n'ai nici o vina; vina e a mea pentru ca iubeam un om care nu exista.
Lacoma am fost numai de tine, de trupul tau, de ceea ce se afla in interiorul trupului tau. Nu ma multumeam cu ce primeam, iti ceream. Ca o cersetoare. Nu m'am gandit o clipa ca e nedemn sa cersesti. Cand vorbeam, te ascultam; orice banalitate mi se parea mare lucru fiindca eram acolo sa o ascult, facea parte din tine.
Iti multumesc ca m'ai educat, ca m'ai invatat cum sa traiesc si sa gandesc. Dupa ceea ce am trait noi doi mintea mea s'a maturizat, ochii mi s'au deschis si am renuntat sa mai fiu materialista si sa iubesc banalitatile fara valoare. Am incetat sa caut baiatul perfect; baiatul care m'ar fi putut plictisi usor. Gasisem deja baiatul imperfect, pe tine, dar e vina mea ca nu m'am multumit cu "firimiturile de la ospatul la care fusesem invitata". Eu voiam totul.
Si'acum, o ultima rugaminte: inchipuie'ti ca am murit si ingroapa'ma ca pe toti mortii. Eu te'am plans, te mai plang si acum; plange'ma si tu o zi, doua, cat crezi ca merit, in inima ta echilibrata si lumea ta perfecta; si apoi ingroapa'ma, termina cu tot. Fa asta in chip de multumire pentru ca ti'am fost pansament atunci cand ti'a fost mai greu. Multumesc. Pentru tot. Adio.

marți, 14 iunie 2011

Amorteala


Sunt impietrita in vid.
Mirosul de flori moarte ma inunda

Frunze aurite plutesc biciuite de vant;
Plutesc in jurul meu ca o tornada de aur topit

Privesc hipnotizata acest vis feeric,
Privesc cu ochi de demon si nu inteleg...

Si nici n-o sa inteleg vreodata.

vineri, 10 iunie 2011

Insecta

Pe’o banca din parc… Eram prost dispusa. Nimic nu parea ca ar putea sa repare asta. Inca mai sunt prost dispusa, de aia scriu asa.
Mi’am privit mainile si pe una dintre ele se afla o “ganganie: de culoarea lamaii. De obicei indepartez “ganganiile” cu cealalta mana, dar nu si in momentul acela. Ma holbam la ea. Simteam ca in parcul acela, pe banca aceea, pe intreg pamantul eram doar eu si gaza. Eram fascinate sa vad cu cata meticulozitate isi curate antenele, sa’i vad ochii minusculi care parca erau lipiti de restul corpului. Era agila si rapida. Stand acolo si privind’o m’am gandit ca ea are norocul sa calatoreasca oriunde isi doreste, sa stea pe orice deget are chef si sa zboare cand se plictiseste sa “examineze imprejurimile”. Mi s’a parut asa draguta… Asa mica si sensibila… In momentul acela am iubit acea gaza. Oricat de ciudat ar suna. Am simtit ca lucrurile mici si neinsemnate fac viata perfecta. Oricat de imperfecta ar fi viata mea, o simpla gaza a facut’o perfecta pentru 30 de secunde.

luni, 30 mai 2011


Inceteaza sa'l mai cauti pe Fat-Frumos pe cal alb. Fiecare Fat-Frumos gasit se va dovedi a fi o pocitanie.

duminică, 29 mai 2011

Schimbari

Sunt la liceu. De cand am inceput liceul am inceput sa ma schimb. Schimbari de comportament, de gandire, schimbari in interior. Desi m’am schimbat aproape in totalitate am mai ramas cu cateva “caracteristici specifice” cum ar fi timiditatea, pe care nu o arat tuturor, iar celor carora o arat ar trebui sa se simta norocosi. Cred. Am ramas si cu dragalasenia, amabilitatea, cu solidaritatea, cu injuraturile si nervii. Si continui sa tin prea mult la persoanele care nu prea tin la mine.
Dar sa revenim la schimbari. Am primit o doza bunicica de incredere in mine insumi si ma pricep nemaipomenit de bine la disimulare, vrajeala, abureala. Inca o schimbare majora e faptul ca imi arat putin mai usor sentimentele, spun mai usor ceea ce simt.
Ar mai fi ceva… Un lucru pe care il fac pentru a ma ascunde. Pentru a nu arata tuturor ceea ce sunt… Port mereu o masca. La suprafata sunt fata aia puternica, cu inima de fier, fata invincibila, care nu poate fi ranita; dar in interiorul meu se afla o fata foarte sensibila. Am ramas cu sechele din copilarie, adica daca cineva ma cearta imi vine sa plang. Poate de aceea sunt iubita; pentru ca par puternica. Dar… Poate sa ma iubeasca o lume intreaga, dar daca nu ma iubeste acea persoana care imi doresc eu sa ma iubeasca e ca si cum nu m’ar iubi nimeni.
Exista ceva care nu se va schimba niciodata la mine: incapatanarea.

sâmbătă, 28 mai 2011

That's me !

Mi'am facut un blog doar al meu care a devenit un fel de jurnal. Mi'a fost teama sa il arat celorlalti pentru ca imi era teama sa nu fiu aratata cu degetul si sa nu fiu judecata gresit. Dar acum nu imi mai pasa. Sunt ceea ce sunt si nu vreau sa ma mai ascund. Vreau sa fiu eu insumi :)
Tocmai de asta o sa continui sa scriu aici tot ce simt si ce gandesc. Cui nu'i place sa nu citeasca. Punct.

miercuri, 11 mai 2011

Iar te-ascunzi de mine


Iar te-ascunzi de mine
Demonul meu visator,
Supliciul meu, obsesia mea.

Iar te pierzi in noapte
Si-apari brusc - ca o furtuna
Tulburandu-mi visele.

Vapaia ochilor tai
Imi topeste gheata...
Gheata inimii mele.

De cand te caut nu stii
Si n-o sa stii vreodata.
Dar acum ca te-am gasit
Ma lasi singura
Sa cutreier strazi solitare
Cautandu-te vesnic, nebunul meu.

Uraste-ma
Musca-ma
Ucide-ma
Iubeste-ma
Fa ce vrei cu mine,
Insa nu pleca.

vineri, 6 mai 2011

Tot ce'o sa scriu o sa para fara sens. Da' pentru mine are sens.

Dulce-amar... Sange si ciocolata... Inocenta si erotism... Gheata si foc mistuitor... Putere si slabiciune... Trup si suflet... Rai si gheena... Inger si demon... Mister si secret... Atractie si iubire... Sensibilitate si fantezie... Capriciu si libertate... El si ea... Ea si el... Perfectiune.

joi, 21 aprilie 2011

I'm sorry I can't be perfect.


Joi. Frumos afara. Cer senin. Soare.
Dar cui ii pasa? Eu stau in camera, ca de obicei. Probabil din cauza ca nu am cu cine vorbi... ma gandesc la chestii. Sunt putin confuza, putin ingandurata. Ma gandesc de ce oare nu ma simt iubita deloc? De ce oare simt ca sunt in plus pe lumea asta? Nu imi pare ca sunt frumoasa sau orice altceva ce ar trebui sa fiu. De aia nu ma iubesc unele persoane. Si nah sa zicem... Degeaba ma simpatizeaza multa lume, ca cei de care am cu adevarat nevoie nu ma iubesc. Sau poate ca unii ma iubesc, dar nu suficient.
Nu vreau sa sufar de singuratate, chiar nu. De asta ma tem cel mai mult.
In momentul asta mi'e dor de zambetul meu stupid si de veselia mea prefacuta. Nu vreau sa ingrijorez pe nimeni, tocmai de aia imi pun o masca : masca bucuriei.
Mi'e dor de toamna, de momentele in care mergeam prin parc cu castile in urechi si fumand fara griji, de momentele cand ma uitam in jurul meu si totul era frumos. Acum e primavara si desi totul invie, mie nu'mi place. Nu'mi place nimic.
Imi doresc o alta viata, o alta casa, un alt corp, alti parinti.
Oare de ce unii oameni sunt bogati si fericiti iar altii isi urasc viata? De ce totul e atat de nedrept?
I'll never be good enough for my parents.
Nu sunt suficient de buna, poate asta e. Si nici nu voi fi vreodata. Sunt "defecta".

miercuri, 20 aprilie 2011

Leapsa 2.

Nume: Andreea
Poreclă: Ella, sadika, ciudata, toanta etc.
Data naşterii: 8 mai
Culoarea ochilor: Caprui
Culoarea părului: Saten
Înălţime: 1.70 m
Greutate: 54 kg
Piercinguri: Nu, dar vreau.
Tatuaje: Nu, dar mi'as dori.
Prieten/prietenă: Momentan nu
Vehicul: Roaba :))
Fraza cu care tâmpeşti pe toată lumea: Si ce propui?

* Preferate:
Mâncare: Pff.. sunt ft multe, in afara de varza
Bomboane: Cu ciocolata sau fructe
Număr: 8
Culoare: Negru, alb, rosu
Animal: Pisica
Băutură: Vin
Parte a corpului la sexul opus: Ochii, buzele... trasaturile fetei in general
Parfum: B.U. Trendy
TV Show: C.S.I. New York (stiu ca nu e TV Show, dar asta e cam singurul lucru la care ma uit la TV)
Album muzical: Flyleaf - Flyleaf
Film/Serial: Nocturna
Actor/Actriţă: Christian Bale

* Asta sau aia:
Ciocolată sau vanilie: Ciocolata
Ciocolată caldă sau cafea: Cafea
Sărut sau îmbrăţişare: Depinde cu cine
Câine sau pisică: Caine
Rap sau punk: Punk
Vară sau iarnă: Vara
Comedii sau filme de groază: Comedii
Iubire sau bani: Iubire

* YOUR…
Oră de culcare: 23:15
Amintirea de care îţi este cel mai dor: Amintiri cu cineva pe care inca il mai iubesc... Mai ales amintirea in care am vorbit la telefon si nu ii auzeam altceva decat respiratia. Imi dadea o stare de liniste vecina cu cea pe care o simti dupa ce bei un pahar de vin bun. Eram pur si simplu indragostita.
Cea mai bună trăsătură fizică: Hmmm... Mi s'au complimentat genele lungi, ochii... Si constitutia mea.
Primul gând când te trezeşti: Ce s'a mai intamplat oare cu Daya/Roxa/Andreea?
Ambitie: E legata de criminalistica
Slăbiciune: Ma atasez prea usor si dupa ce ma atasez sufar pentru ca persoana de care ma atasez nu simte acelasi lucru care il simt si eu
Temeri: Singuratatea
Cea mai lungă relaţie: 2 ani

* Ai…
Înşelat partenerul: Da
Fost bătut: Da
Bătut pe cineva: Da
Furat din magazin: Nu
Fost moartă de slabă: Nu
Fost părăsită în ultimul timp: Nu

* La un băiat/o fată
Culoarea preferată la ochi: Negri
Culoarea preferată la păr: Brunet
Scurt sau lung: Scurt, insa imi plac si baietii cu parul lung
Înălţime: Intre 1.70 si 1.85
Stil: "Roacăr"
Aspect sau personalitate: Personalitate
Sexy sau drăguţ: Dragut
Musculos sau foarte slab: Nici prea musculos, da' nici prea slab. Intre ele.

* La întâmplare:
Ce ţară vrei să vizitezi? Grecia
Cum vrei să mori? 1. impuscata 2. in bratele celui iubit 3. sinucidere
Ai fost la mall în ultimul timp? Dap
Te înţelegi cu părinţii? Nu prea
Înnebunită după sănătate? Nuuu
Te găseşti atractivă? Nici prea prea, nici foarte foarte
Crezi în tine? Depinde
Vrei la facultate? Da
Fumezi? Ocazional
Bei? Da
Te speli zilnic? Da
Crezi în dragoste? Da.
Cânţi? Nu
Vrei să te căsătoreşti? Da, normal.
Vrei copii? Da.

Drugged with love...

Hai sa dansam... O melodie stiuta numai de noi... Lasa'ma sa ma pierd in ochii tai... Lasa'ma te rog sa te ating... In seara asta vreau sa fii numai al meu. Vreau sa nu imi mai dai drumul.
Lasa'ma sa te sarut, sa te musc, sa te trag de par... Lasa'ma sa imi pierd controlul in bratele tale... Lasa'ma sa joc sotron cu degetele pe spatele tau... Lasa'ma sa iti mangai fiecare particica a corpului... Lasa'ma sa cad in visare si interzice'mi sa ma mai trezesc... Lasa'ma sa imi trec degetele peste buzele tale... Lasa'ma sa iti sarut ochii... In camera asta goala o sa facem tot ce ne trece prin cap... Inchide ochii! Lasa'ma sa iti conturez ochii, fruntea, urechile... Si asta doar cu buzele mele... Vreau sa imi spui ca ma iubesti... In fiecare secunda...
Lasa'ma sa iti soptesc cat de mult te iubesc... Lasa'ma sa ma odihnesc in bratele tale si sa adorm simtind caldura corpului tau... Nu mai vreau sa plec de langa tine.........

luni, 18 aprilie 2011

Dacă...

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

miercuri, 6 aprilie 2011

Ganduri la miezul noptii


E putin trecut de miezul noptii, iar eu imi pierd efectiv vremea pe Facebook si pe unde mai apuc. Nu stiu ce anume caut, nu stiu de ce caut. In fundal ascult Flyleaf.
Noaptea asta n'o sa dorm deloc. E oarecum o noapte de veghe.
Stii.. ma gandeam.. ce sa fac maine oare? Sa il las balta pe cel de care o sa'mi bat joc? Sau sa ma intalnesc cu el si sa'l fac sa regrete ca e indragostit de mine? E irevelant ca oricum nu o sa fie nimic, niciodata cu el.
Dar nu din cauza asta nu dorm eu. Ma simt total nelinistita, nu imi gasesc somnul.
Imi vine sa zbier, dar nici sa zbier parca nu am putere. Am o stare de.. letargie.
Timpul se scurge atat de incet... Imi simt trupul frant, dar atat. In rest nu simt nimic, doar un gol inauntrul meu.
Sunt singura in camera si scriu aiureli... Ce lucru mai penibil decat asta poate sa fie?
De doua luni sunt intr'o depresie totala. Uneori imi revin, dar nu dureaza mult si cad din nou in depresie. Nu inteleg de ce... Ar trebui sa treaca, la naiba! Pfff...

Momentan citresc o carte numita American Psycho. Este vorba despre un criminal psihopat care in timpul actului sexual nu simte altceva decat ca isi baga pula in tipa si atat, dar cand ucide pe cineva are orgasm si chestii de genu'. Imi place pentru ca Patrick Bateman - criminalul - isi descrie viata, mentalitatea, descrie tot ce face, tot ce simte si gandeste.
Mi'ar placea sa ma duc la faculta' de criminalistica. Sau psihologie. Chiar mi'ar placea...
Hmmm... Cred ca mi'am epuizat subiectele aberante. Revin daca imi mai amintesc ceva.

luni, 4 aprilie 2011

Despre suferinta, chestii suferinde, si alte blabla’uri


Ce e suferinta? E momentul in care imi doresc doar ca sangele sa imi tasneasca afara din corp. Sa raman goala cu totul pe dinauntru. E momentul cand simt cum ma inghite durerea si raceala. Hey! De ce nu pot sa am si eu un “reason” sa zambesc? De ce nu pot sa port o masca cu un “smiley face” pe ea? De ce?
Toti imi spun sa nu sufar, pentru ca nu am motive. Sa ma gandesc la cate lucruri frumoase am in viata mea, bla bla bla! Cum sa nu suferi cand lumea ta se desface în bucati si se prabuseste, iar tu te simti mai confuz decat un pacient dupa o anestezie generala? Cum să nu plangi si sa fii disperat cand vezi ca nimic nu pare sa functioneze? Iar motive... Motive sunt cu carul.
Stii… cand sufar vreau sa fiu lasata in pace. Sau… cand sufar vreau ca cineva sa ma ucida cu o imbratisare. Cand sufar am nevoie de tine. Tu, da, tu!

duminică, 3 aprilie 2011

I'm thirsty for your love...


Nu stiu daca e gresit sau daca e bine, dar m'am indragostit de tine. Prezenta ta imi da fluturasi zburdalnici in stomac si ma faca sa simt ca ma topesc. Nu stiu ce mi'ai facut, dar de fiecare data cand zambesti simt niste fiori incontrolabili inauntrul meu. Cand sunt cu tine ma simt in al 9'lea, ba nu, in al 10'lea cer. Uneori nici nu ascult ce spui ci doar iti privesc buzele perfecte cum se misca intr'o simfonie adorabila.
De fiecare data cand ma imbratisezi nu mai vreau sa imi dai drumul. Tanjesc dupa tine si sunt doar pentru tine...
Iti ador ochii ciocolatii stralucitori si iti iubesc mainile care (stiu!) s'ar potrivi perfect in ale mele.
Nici nu ai habar cat ma chinui sa ma controlez in fata ta. Sa ma controlez sa nu iti mangai fata aspra, sa nu imi port mainile prin parul tau... Nici nu ai habar de cand astept sa te sarut. Mi se pare ca a trecut o eternitate de atunci...
Zilele in care nu iti vad chipul sunt goale, lipsite de sens, iar eu ma simt lipsita de viata. Daca ai sti cata nevoie am de tine...

luni, 21 martie 2011

Fantezii, fantezii... Stop!


Nu mai stiu ce se intampla cu mine. Stau in camera, ascult niste muzica, beau si scriu.
Nu inteleg de ce nu pot sa am ce imi doresc. Azi am avut niste fantezii cu Z si apoi l'am vazut pe A si pur si simplu mi'am dorit sa il sarut (de aia l'am tras de haine ca sa se apropie de mine), dar n'am putut sa il sarut. Dupa putin timp mi'am amintit de Ellu si mi'au disparut ambele fantezii.
Nu mai inteleg ce vreau eu pana la urma si de ce tot imi apare Ellu in minte. E de ajuns! A trecut suficient timp! Nu mai vreau sa il visez pe el! Mi'a ajuns!
Cred ca nu mai am inspiratie acum...