Aseaza-te confortabil pentru ca o sa ai multe de vazut si de auzit.
Viata mea se aseamana cu o casa subreda; daca bate mai tare vantul, casa se clatina din temelii si i se frang peretii. E nevoie de mult timp si de multa dragoste pentru a repara peretii.
Casa mea are doua niveluri. Primu nivel e impartit in camere mici si calduroase, iar al doilea nivel e un nivel rece si respingator. Tavanul care se afla intre cele doua niveluri e foarte subtire, astfel fiind usor sa intri prin perete de la cald la rece si invers.
Casa e vzitata foarte des de fel de fel de persoane. Persoanele respective se stabilesc in casa, insa dupa ceva timp distrug casa cu indiferenta si superficialitatea lor. Apoi ies brusc si nu se mai intorc. Distrug casa si o lasa asa, plecand ca si cum nimic nu s`ar fi intamplat. Exista si locatari care ba au grija de casa, ba ii sparg peretii. Insa exista un singur om care a intrat recent in casa si a avut grija de ea. Lucuieste la nivelul inferior si ingrijeste casa cum poate.
Ca sa se inteleaga asemanarea dintre viata mea si aceasta casa fictiva, voi spune totul pe sleau.
Casa e subreda si se "frange" la fiecare bataie de vant pentru ca eu sunt sensibila. La fiecare depresie suferita ma prabusesc. E foarte greu de reparat pentru ca doar prietenii pot "sa ma repare" aratandu`mi afectiunea lor, fiind aici pentru mine.
Nivelul inferior, nivelul cald, reprezinta momentele in care sunt fericita. Camerele sunt mici pentru ca fericirea tine putin. Tavanul dintre niveluri reprezinta momentul in care sunt neutra, cand sunt calma si ma simt bine in propriul corp. Se poate trece foarte usor de la un nivel la altul, chiar prin tavan, pentru ca imi schimb repede starile de spirit.
Nivelul superior, cel rece, reprezinta toata tristetea, melancolia, suferinta, furia si subaprecierea mea. Acel nivel e cel mai "locuit" din intreaga casa pentru ca deseori sunt prost dispusa.
Primele perosane sunt asa zisii "prieteni" care intra in viata mea si nu ma apreciaza la adevarata mea valoare. Ma parasesc brusc, ori pentru altcineva, ori din orgoliu. locatarii sunt parintii mei. Uneori simt ca ii iubesc mult de tot pentru ca se comporta foarte bine cu mine, dar alteori ma fac sa plang si sa ma doara.
Ultima persoana e o fata extraordinara care a intrat destul de recent in viata mea. Se numeste Daiana si e prietena mea cea mai buna. Mai e si sora mea mai mare (long, long story). Tin foarte mult la ea :) E singura care mi`a fost alaturi si a stiut intotdeauna cum sa ma faca sa zambesc. E singura persoana care m`a vazut plangand si nu a stat cu mainile in san, ci m`a ajutat sa ma simt mai bine. M`a ajutat sa trec peste, in momentele mai grele din viata mea. Are un suflet mare, mare de tot. Ma bucur enorm ca am ajuns sa o cunosc, sa ii devin prietena si sa ii descopar personalitatea care statea ascunsa in spatele unei masti pe care o poarta permanent. Imi e draga pentru ceea ce e. E putin ciudata, dar pe mine ma atrag ciudateniile. Poate pentru ca si eu sunt ciudata.
Pot vorbi cu ea absolut orice. E prima, chiar prima cu care pot sa deschid orice subiect. Nimeni nu m`a inteles vreodata asa cum ma intelege ea.
Nu vreau sa o pierd... Nu si pe ea. M`ar durea cel mai mult pe lume. Sis, I love ya!
Casa aceasta e complicata, mult prea complicata pentru a putea fi explicata in cuvinte. E bantuita de fantome, dar desi e o casa a tristetii, de multe ori ma simt bine in ea. Ma bucur ca ai avut rabdare sa citesti tot, iar de nu ai avut tu ai de pierdut. Mi`am deschis din nou sufletul. Si acum ma simt bine. Excelent.
Viata mea e ciudata, dar frumoasa prin minunile care se intrezaresc in ea.
