vineri, 28 septembrie 2012

Randuri rasarite in toamna

Altare de frunze te duc spre imparatia toamnei...  Voi, ignorantilor, stricati farmecul toamnei! Stricati toamna, stricati parcul impodobit cu natura in descompunere, prin plimbarile voastre superficiale prin el. Voi doar treceti prin parc fara sa simtiti nimic, asemeni unor roboti.

Vantul joaca un joc nebun cu crengile salciilor. Frunzele ingalbenite se desprind de crengi si valseaza senzual in aer, pana cand se strivesc de pamant. Vantul le ia in mainile lui si le arunca in toate directiile. Frunzele  se supun, ca niste papusi cusute cu sfori.

Dintr'un copac a cazut o ghinda ajunsa la maturitate. Pe cat e de mare, pe atat e de fragila. Cand cade se striveste si se frange. Palaria ei, care o tinea lipita pana atunci de crengile copacului, i'a cazut. A ramas fara scut si s'a zdrobit. Asa se intampla cu toti oamenii. Oricat am crede ca o sa "ramanem in copac", intr'o zi o sa cadem cu totii.

E toamna si pamantul urla si ucide totul in calea lui. Singura moarte suportabila e cea a naturii.

Cerul se pregateste sa planga. Fluturii au fost inlocuiti cu frunze care parca anunta, printr'un cantec mut, venirea ploii. Ploaia spala tot. Iti spala corpul. Iti spala sufletul de pacate. Iti spala ranile sangerande.

Rataceste'te cu mine in toamna sufletului meu!



miercuri, 26 septembrie 2012

Cantec pentru tine

Pentru tine.. Toate cantecele din lume... Toate melodiile pe care sufletul meu le iubeste... Pentru tine... Cand nu va mai exista muzica sufletul meu iti va canta el singur... Iti va canta ca privighetoarea lui Wilde care a fost strapunsa de un spin pentru a rosi un trandafir... Pentru tine... Iti voi canta neobosita pana cand iti voi rosi si tie sufletul... Pana cand voi smulge doar zambete de la tine... Pentru tine... Cand sufletul tau e pe moarte te voi resuscita prin muzica sufletului meu... Pentru tine...
Pentru tine... Sunt aici, dar nu sunt acolo... As vrea sa fiu acolo pentru tine... As vrea sa te privesc plangand si sa stau ca o proasta, sa simt ca nu te pot opri din plans... As vrea sa te imbratisez, sa iti usurez sufletul... Dar...
Pentru tine... Tot ce am mai bun iti dau... Ti'am dat oricum o parte din sufletul meu... Am lasat bucati din mine la multi alti oameni... Dar nici una dintre toate bucatile nu se compara cu cea pe care ti'am lasat'o tie... E ca si cum m'as darui pe mine chiar mie... Pentru ca eu sunt tu si tu esti eu...
Pentru tine... Hai zambeste! Nu vreau sa plec de langa tine, nu am de gand...
Pentru tine... Sufletul meu iti sopteste ca te iubeste... Vreau sa il crezi... Vreau sa crezi in cantecul meu...

joi, 20 septembrie 2012

Suflet de portelan

Fa parte din viata mea,
Cazi printre degetele mele,
Indreapta'te inspre inima,
Lasa'ma sa te imbratisez,
Respinge'mi doar ura.

Fa parte din prezentul meu,
Fii fereastra mea spre fericire,
Lasa'ma sa iti citesc in palma sufletului.
Zambeste'mi doar.

Fa parte din prezentul meu,
Rastoarna'mi lumea.
Rascoleste'mi intunericul mintii,
Vreau sa crezi in noi.

luni, 10 septembrie 2012

Am obosit sa traiesc

Simt ca mai am putin si o sa'i pierd pe toti... Pe toti, fara exceptie. Toti prietenii, toti cei pe care i'am iubit vreodata. Simt ca sunt atat de aproape de momentul acela.
Ma sparg in bucati si privesc in gol. Sunt ca intr'o cutie... Toti ma evita, preferand sa ma urmareasca din afara cutiei. Chiar credeti ca daca va distantati de mine imi faceti bine?
Nu prea mai am cuvinte...

joi, 6 septembrie 2012


Din ce lume ai aparut tu, preafrumoaso? Imi aduci zilnic buchete de zambete si le lasi la usa sufletului meu.
Esti a mea, esti a mea, esti a mea! Esti doar a mea!

marți, 4 septembrie 2012

Oare s-a terminat?



Mă uit la rănile mele
Şi mă întreb
„De ce atâta durere?
Pentru cineva care nici măcar
Nu mă iubeşte, nu m-ascultă.”
Sunt înconjurată de tăcere.
Şi-mi vine să înjur,
Dar degeaba înjur,
Nu m-ajută cu nimic
Să vărs lacrimi, să urlu, să strig.
E o lume haină,
Toţi te-ar omorî,
Abia aşteaptă să cazi
Ca să-ţi dea şi ei un picior în cap
Să te înfunde în pământ
Să-ţi sape la mormânt.
Aş aştepta vremuri mai bune,
Dar am obosit să aştept
Cu inima care îmi e despicată în piept.
Unde să mă duc,
Să mă ascund de durere?
N-am unde, n-am scăpare,
Nicăieri nu curge lapte şi miere.
Moartea-mi bate în geamul sufletului
Şi îmi spune să merg cu ea,
Ce mai aştept?