joi, 28 octombrie 2010

Unde esti? Ce faci? MA MAI IUBESTI??


Mi'as dori sa spun acum ''Mi'e dor de tine'' dar simt ca nu mai am cui zice...

Nu stiu de ce simt ca acesta va fi un adio ravasitor. Nu pot sa astept la nesfarsit si nu pot sa stau cu mainele in san si sa nu imi fac griji pt ca nu mi'ai mai vorbit de atata timp...
Inteleg, suntem impreuna, tu esti departe, dar eu? E ceva de genu' : si ce daca ea sufera? o sa'i treaca...??
Trece... Insa acum simt ceva in mine... Care ma doare enorm si ma omoara pe dinauntru... Sunt si eu om. Un om foarte vulnerabil. Un copil chiar. Ba nu, o adolescenta.

Vai...........
Vorba aia: it hurts like hell. It hurts like hell sa nu te am aici langa mine, sa nu pot sa te imbratisez, sa nu'ti aud vocea si mai ales sa nu mai vorbesc cu tine de atata timp... Nu sunt de piatra...
Am incercat sa'mi diminuez durerea si tristetea cat am putut de mult, dar acum simt ca explodez... Si nu vreau decat sa plang.....

miercuri, 27 octombrie 2010


Astazi la cursul acela de psiho pe care il frecventez am scris ceva care acum realizez cat de bine suna... Chiar daca am scris chestia asta in 5 minute... Suna asa:
Prietenii inseamna totul pentru mine. Sunt singurele persoane in care am incredere, singurele persoane carore le pot spune tot ceea ce simt. Cand sunt cu prietenele am senzatia de siguranta, de liniste interioara, pot sa fiu eu insumi. Prietenii ma fac sa ma simt pur si simplu bine. Oricat de trista sau de sictirita as fi prietenii stiu intotdeauna sa ma faca sa zambesc. Tocmai de aceea prietenii sunt cei mai importanti pentru mine, mai importanti decat orice sau oricine.

Azi mergand prin oras mi s'a parut de multe ori ca il vad pe Ellu... Dar nu era el.. Erau doar persoane care semanau putin cu el, sau unele nu semanau chiar deloc...

Azi am iubit parcul, am iubit frunzele, am iubit totul...

Dar azi m'am gandit foarte mult la ''my friends''. Pentru ca ele sunt singurele care conteaza.

marți, 26 octombrie 2010


Trebuia sa scriu asta dupa ce mi s'a intamplat chestia respectiva, dar... Acum dupa ce mi s'a urcat la cap chestia pe care am baut`o... Pot scrie. :)

S'a intamplat miercuri parca... Am recitit toate mail'urile pe care ni le'am trimis reciproc... Si au inceput sa'mi straluceasca ochii... Apoi dupa o ora sau doua m'am intristat brusc (asta a fost la scoala). Am luat o nota aiurea si nu mi'a convenit. Si brusc mi'a aparut in minte imaginea lui... M'am gandit ca daca el ar fi in tara l'as suna si m'as plange lui, mi'as descarca toti nervii... Si in cele din urma el m'ar face sa rad, m'ar face sa'mi bata inima nebuneste... Dar el nu e aici... Nu am cui sa'i spun ce ma doare... Si cel mai dureros e ca nu'l am pe el.. Am nevoie de el...
In pauza m'am pus langa geam si, ca sa nu am vada nimeni, m'am uitat pe geam in parc, la frunze si mi'am amintit ziua aceea in care am crezut ca o sa vina la mine si nu a venit... Si nu m'am mai dus ziua aia la scoala... Am stat in parc si am fumat... Si am plans... Amintindu'mi asta am varsat doua lacrimi. Atat.
Ziua a trecut greu, foarte greu... Elena m'a sustinut ca de obicei. E o prietena buna. :)
Cand am ajuns acasa m'am asezat in fata calculatorului si am ascultat muzica... Si am continuat sa plang... Din nou...
Cand m'am pus in pat ma simteam nelinistita si imi era frig... Ma simteam ''rupta''... Am inchis ochii si am visat nu stiu ce dracenii si m'am trezit pe la ora 2... Imi era frig din nou... Dupa o jumatate de ora cred ca am adormit din nou... Insa pe la 3 m'am trezit dint'un vis care m'a facut sa ma simt ingrozitor... Se facea ca eu eram la facultate. Si stateam intr'un apartament. Si era noapte, iar eu dormeam. Si m'am trezit din somn, m'am ridicat din pat, am luat telefonul si l'am sunat pe Ellu. Dupa putin timp el a venit la mine si m'a strans in brate. Ne'am pus in pat si stateam imbratisati... Si brusc m'am trezit... Si am inceput sa plang... Pentru ca la naiba... Am fantezii de genul de foarte multe ori... Visez cu ochii deschisi ca suntem impreuna noptile... Ca ma mangaie pe spate... Ca imi sopteste lucruri simple... Ca ii simt respiratia calda pe gat... Ca facem dragoste... Ca ne iubim pur si simplu. Insa fanteziile astea dor enorm... Si imi lasa un gol in suflet...
Noaptea respectiva am plans foarte mult... Si ma gandeam la el non-stop... Si imi doream atatea... Ma simteam atat de terminata fizic si psihic incat cred ca daca cineva imi dadea o palma nu simteam...
Nici nu stiu sa descriu bine tot ceea ce am trait pentru ca alcoolul ''isi face treaba''.
Mi'e dor de el...

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Daca m-ai intreba care e viciul meu raspunsul meu ar fi TU...


If you`re not the one then why does my soul feel glad today? If you`re not the one then why does my hand fit yours this way? If you are not mine then why does your heart return my call? If I`m not made for you then why does my heart tell me that I am? If I don`t need you then why am I crying on my bed? If I don`t need you then why does your name resound in my head? If you`re not for me then why does this distance maim my life? ... Cause I miss you, body and soul so strong that it takes my breath away and I breathe you into my heart and pray for the strength to stand today... Cause I love you, whether it`s wrong or right and though I can`t be with you tonight I know my heart is by your side ...

Only you can make the darkness bright, Only you can fill my heart with light, Always in my thoughts but never in my sight, Without you I don't think I have the strength to win this fight...

miercuri, 20 octombrie 2010

What's luv?


Dragostea este raspunsul pentru tot ce avem nevoie in aceata viata.
Dragostea este singurul cuvant pentru care definitiile nu-si au rostul.
Cand iubesti nu mai spui eu sau tu, ci spui NOI.

Citate:
''Sunetul vocii lui era ceva pe care ma temeam ca il pierd...''
''Marile iubiri care ies din matca obisnuitului se rezolva numei in moarte.''
''Dragostea e altceva; uitare de sine, jertfa, respect, duiosie, tot ce vrei.''
''Don't calculate your love, just appreciate her.''
''Love can bring you happiness, love can make you sad, love can turn your love around, love can make you miss someone when you are apart, love can make you laugh and cry, love can break your heart... There is nothing love can't do love is strange and love is strong, love can last your whole life long.''

Si in concluzie....
Dragostea este frumusetea suprema in cea mai profunda forma. Fara dragoste nu am exista. Pur si simplu.

joi, 14 octombrie 2010

Toamna toamna toamna!


Trebuie sa fii senil sa nu adori toamna. Ieri stateam aiurea prin clasa. Si dintr'o data am avut ''inspiratia'' sa deschid geamul... Si Doamne ce racoare era afara... Si soarele care ma orbea dar totusi ma mangaia... Parcul... Covorul de frunze moarte din parc... Totul era... SUPERB. Nici nu am cuvinte sa descriu ce vad... Sa descriu frumusetea...
Am inchis ochii si visam... Parca eram intr-o alta lume... O lume a mea... Toamna... Mmmm... Ador toamna... Chiar daca ma repet.
Intotdeauna ma cuprinde melancolia atunci cand e toamna... Nu stiu de ce. Toamna sunt trista, vulcanica, visatoare... Toamna imi eliberez partea romantica si melancolica... Damn...
I'm speechless now.........

Need him...


Tu nu esti doar curcubeul cu sapte culori, tu esti lumina insasi, care lumineaza, coloreaza si infrumuseteaza totul...
Mi`e dor de tine . Ma doare groaznic de tare lipsa ta ...Sincer, sper din tot sufletul, sa pot sa te vad macar odata. M`am indragostit prea repede de tine, te iubeam inainte sa accept ca ma indragostisem de tine...
Intr`una din zilele astea m`am gandit ca poate nu o sa te vad niciodata... Si atunci pur si simplu am simtit o durere imensa inauntrul meu. Parca ma sufocam...
A trecut atata timp de cand esti plecat. . . Si pe zi ce trece realizez ca am nevoie de tine ca de aer... Dupa orice greseala ma innec in durere... Constientizez ca am nevoie de tine... Multa nevoie...
Intr`o zi am baut ceva... Ca sa nu fumez... Si nu m`am imbatat... Doar am fost mai moale... Si ma gandeam la tine... Si in ziua aia am vorbit la telefon si cu Roxa... Insa seara nu am adormit zambind cum ma asteptam eu sa adorm.........
Nu vreau sa te intristeze acest mail... Chiar nu vreau...
Aici e locul tau...Langa mine.. As fi goala fara tine chiar si`n sufletul meu. As muri daca as uita tot ce am trait, as fi senila daca nu mi`as mai aminti vocea ta ....
Mi-e dor de tine! Mi-e dor de tine.......ziua ma trezesc cu tine, noaptea adorm cu tine in gand. Doare....ma doare...Te iubesc.....te iubesc.....te iubesc.....ba nu! mint....TE ADOR.
Intelege k am nevoie de tine... si in lipsa ta imi pierd controlul..
Imbratiseaza`ma....te implor...iarta`ma....ucide`ma....musca`ma....fa orice vrei cu mine... sunt doar a ta... nu o sa mai fiu a nimanui niciodata.. doar a ta.
Intoarce`te....
Poate k intradevar ai devenit o obsesie pt mine... Dar stii dc? Pt k eu intotdeauna am simtit nevoia de a avea pe cineva care sa ma inteleaga si sa ma protejeze... Te rog fii tu acela! Nu ma lasa sa ma pierd...

sâmbătă, 9 octombrie 2010

E prea tarziu...


Trăim într-o lume mare, mare, dar nu şi roz... Cel puţin din punctul meu de vedere lumea mea nu e roz deloc.. Niciodata nu a fost. Toţi avem o problemă, însă problema mea... Ei bine... Să începem cu începutul.
Sunt şi eu o muritoare, ca toţi ceilalţi. Am 16 ani, sunt elevă la liceul X şi mă droghez. Nu sună prea bine, nu? Ştiu şi eu asta, dar... Fiecare are motivele lui să se drogheze. Unii se droghează pentru că prietenii lor fac la fel, alţii din curiozitate, alţii că au probleme... Hmm.. Au probleme... Doar că pur şi simplu nu realizează că nu rezolvă nimic prin a se droga.. Nu realizează că ei de fapt cauzează nişte probleme mult mai mari.
Sunt o ,,fată de bani gata``, cum ni se spune nouă. Toată lumea spune că adolescenţii de tipul nostru sunt fericiţi, au totul, trăiesc foarte bine... Însă cazul meu e doar.. Nu prea fericit. Adică eram extrem de fericită în urma cu 6 luni... Am făcut o prostie, ştiu. Din curiozitate am navigat pe internet, pe un chat despre care mi s-a spus. Şi acolo am întâlnit un băiat de treabă, un băiat din celălat capăt al ţării care are 20 de ani... Mă făcea să zâmbesc, ne prosteam fără motiv... Pe scurt, era genul de băiat ,,te-fac-să-te-simţi-bine``. După două săptămâni am făcut schimb de numere de telefon, de poze, de id de Messenger. Vorbeam cu el destul de mult şi întotdeauna părea să mă înţeleagă şi să mă sprijine ca să mă simt OK. După două luni mi-a spus că mă iubeşte, dar eu nu simţeam nimic pentru el, dar cu trecerea timpului am început să simt foarte multe lucruri... M-am îndrăgostit de el. Am fost o cretină, o idioată, o imatură... Vorbeam cu el zilnic la telefon şi pe Messenger şi simţeam că îl iubesc din toată inima. Eram topită după tipul acesta.
De la un timp am simţit nevoia să îl văd, să îi spun în faţă că îl iubesc, să îl ating, să îl privesc... Însă mereu apărea o problemă. Mi-a spus de patru ori că vine la mine în oraş ca să ne vedem. Şi niciodată nu a venit. Odată a trebuit să dea un examen (e student la inginerie), altă dată nu mai ştiu ce a trebuit să facă, apoi a amânat fiindcă era sigur că data viitoare va veni, dar acea ,,dată viitoare`` aiuritul de el şi-a rupt piciorul. Şi iată că nu a mai apărut. Am început să vorbim tot mai rar, iar eu sufeream tot mai mult. Îmi venea să zbier în gura mare că mă doare... Că mă doare enorm... Plângeam foarte mult.. Voiam să fug de acasă, să mor şi aveam tot felul de idei bizare. Priveam în gol mai tot timpul, iar când cineva mă întreba ce am îi răspundeam cu un simpul ,,nimic``, sau spuneam tot felul de minciuni. Eram din ce în ce mai tristă şi mă gândeam tot timpul la EL... Era clar. Sufeream. După cum spunea Shakespeare: ,, Aceste patimi oarbe n-au norocul să ţină mult; ca pulberea, ca focul… adesea au o jalnică urmare``. O jalnică urmare… Aşa am păţit şi eu… Am început să nu mai socializez. Îmi doream cu disperare ca cineva să îmi înţeleagă durerea şi să mi-o aline... Aveam nevoie de o îmbrăţişare... Toţi se uitau ciudat la mine. Asta până când m-am dus în ziua aia în club...
Era o sâmbătă splendidă, o sâmbătă cu lună plină... Adoram luna plină (cel puţin cu asta am mai rămas din amorţeala mea - nu am încetat să venerez luna –. Ceva, nu ştiu ce, mă atrăgea foarte mult la lună...). De mult nu mai ieşisem afară din casă, aşa că am hotărât în cele din urmă să ,,învii” şi eu odată şi odată. Întotdeauna mi-a plăcut în club: toate persoanele acelea drăguţe (nu chair atât de drăguţe pe cât par...), luminile, muzica, totul.
Într-un loc mai întunecat din interiorul clubului stătea ,,Gaşca“, un grup de adolescenţi şmecheraşi care se îmbrăcau mereu cu haine de firmă, şi ,,fumau flori ilegale’’. De obicei nu stăteam cu ei fiindcă erau mai ciudaţi, însă nu şi de data asta... M-am apropiat încet de ei şi am spus un ,,Bună’’ mai mult şoptit. O fata roşcată din grupul lor s-a holbat la mine în sens de: ,,Ce naiba vrei?’’… Eram puţin speriată, dar când seara s-a încheiat nu mai eram deloc aşa. Eram veselă, euforică, relaxată şi simţeam că timpul trece foarte, foarte încet. Am fumat. Însă nu o ţigară banală, ci ,,iarbă’’, corect spus marijuana.
Au trecut două luni de atunci... Am continuat să ,,trag” marijuana, ba chiar am încercat şi ecstasy. După scurt timp le-am combinat şi am observat că mă simţeam mai bine, eram fericită, relaxată şi nu mă mai simţeam părăsită de toţi.
Multă lume se droghează, însă din păcate nu toţi sunt conştienţi că pot deveni foarte uşor dependenţi. Eu eram coştientă că mă drogam şi simţeam că dacă mă droghez nu mai simt depresia, dar aveam o concepţie total greşită: ,,pot să mă las oricând”.
Drogurile nu sunt pe gratis, drogurile pot costa chiar o avere... De la o vreme am început să le cer părinţilor tot mai mulţi bani, iar ei nu spuneau nimic fiindcă erau obişnuiţi să îmi ofere totul pe tavă. Însă un lucru nu ştiam: părinţii mei nu erau orbi, ca mine. Au început să îşi dea seama că mă comport tot mai ciudat, tremuram foarte mult, aveam dureri de cap, nu mă puteam concentra şi eram foarte confuză. Într-o seară m-au întrebat pentru ce am nevoie de atâţia bani, dar nu le-am răspuns. De atunci au încetat să îmi mai dea mai mult de 10 lei pe zi. Intrasem în panică. Nu am găsit nicăieri droguri ieftine... Nu mai ştiam ce să fac şi mă simţeam din ce în ce mai rău... Aveam nevoie de acel ceva care mă făcea ,,să zbor”; aveam nevoie de DROG... Furam tot felul de obiecte şi le vindeam... Mi-am vândut multe haine şi lucruri de ale mele doar ca să fac rost de droguri... Mâna mea arăta ca o sită (am ajuns să îmi bag drogurile în vene) şi aveam cercăne imense sub ochi... Dependentă... Realizam în sfârşit lucrul acesta... Dar din păcate era cam târziu pentru mine să mă las cu una, cu două...
Cea mai bună prietenă a mea s-a simţit respinsă deoarece în ultima vreme nu mai vorbeam cu ea şi stăteam mai mult cu ,,Gaşca”. Mi-a făcut o vizită surpriză, dar nu a văzut ceva ,,frumos” când a venit la mine... Încă îmi mai amintesc privirea ei.. Acei ochi măriţi... Aproape că plângea... Îmi era milă de ea.. Nu era tocmai plăcut să mă vadă injectându-mi droguri în venă... S-a apropiat de mine şi m-a scuturat uşor de umeri. M-a întrebat: ,,Ce faci?!?”, însă eu am privit-o pierdută şi i-am zis: ,,E prea târziu...” Am început să plâng şi mă simţeam umilită... Mă simţeam groaznic...
Acum stau în faţa calculatorului şi scriu... Povestea mea. A mea. Nu îmi vine să cred că eu sunt fata asta prostuţă care îşi pierde fără rost minţile din cauza unui idiot. Asta înseamnă să îţi pierzi controlul. Nu ştii niciodată cum e să fii ,,drogata aia” până nu păţeşti chiar tu lucrul acesta, şi sincer, nu îmi doresc ca cineva să treacă prin ce am trecut eu. Nici măcar să încerce. Nu ştiu dacă am descris corect tot ce am simţit şi mi s-a întâmplat, însă eu asta îmi amintesc. Şi chiar nu ştiu ce mă făceam fără ajutorul prietenei mele (m-a lămurit că am nevoie de ajutor şi am mers la dezintoxicare). Ea întotdeauna a spus că nu ştie cum să îmi mulţumească pentu tot ce fac pentru ea, dar de data asta a reuşit. Puteam să MOR. Mi-a salvat viaţa.
Dacă vezi drogurile ca un ,,medicament", care te scapă de realitate şi pe care îl iei zilnic, nu înseamnă că ai o problemă cu drogurile, ci cu tine, ca personalitate. Şi atunci nu mai ai nevoie de ele, ci de un psiholog, sau de o persoană dragă căruia să îi pese de tine.

P.S. : Acesta este un referat pentru un concurs antidrog si trebuie tratat ca atare.

vineri, 1 octombrie 2010

Soft and slow...


Deci am baut un pahar de vin... Si ma simt atat de .. lichida... Si de sensibila.. de sentimentala... o sa adorm zambind...
Mai spun inca o data ca si vorbitul cu Rox e inca un motiv sa adorm zambind...
Citind blogul Cristinei am gasit melodia aceasta... Absolut superba... Am ajuns sa o ador... E inedita.

http://www.trilulilu.ro/3nity/cc0b551298897d

Vise si ganduri...


Am revenit... Azi nu stiu daca am atatea de spus. Sunt happy. Pentru ca azi am vorbit cu Roxa mea. Si asta ma face happy.

Azi am fost melancolica... Adica nu tot timpul dar am fost... Am avut chef sa ascult doar Play & Win... Angel si Only... Iubesc melodiile astea...Ma simt libera .. Ma simt bine cand le ascult.

Acum as fuma o tigara.. Dar nu pot fiindca ma doare maseaua. Ironia sortii.
Simt lipsa unui ''el''... As vrea sa existe unul... In secunda asta... Deci... Sa imi las visele sa imi inunde mintea...
As vrea sa fie langa mine... Sa stau cu ochii inchisi in bratele lui si sa imi plimb mainile prin parul lui... In nestire... Sa'i mangai obrajii nebarbieriti... Sa'l musc de gat... Hai ca deja astea sunt fantezii. Brrr...
Trebuie sa ma lecuiesc de asemenea ganduri.
Am inima inchisa momentan.. Cheia ei e luata deja... Doar astept pe acel cineva sa'si dea seama de asta... Si oricum nu o sa o mai deschid pentru nimeni...
THE END.