luni, 16 iunie 2014

Adio.

Am tot amânat momentul acesta, habar nu am de ce.

O să mă retrag din lumea Blogspot... o să părăsesc acest blog. Îl voi lăsa deschis, dar nu voi mai scrie în el.
Voi depune aici, ca o floare pe mormântul unui erou, un fragment care îmi place mult, scris de mine acum aproape doi ani.



Mi-e limba îmbibată de amarul cenuşiu al nicotinei


E senzaţia aia în care vrei să spui ceva, dar nu ştii cum să spui. Îţi vine să zbieri cuvintele, dar ţi le-ai pierdut.

Aş vrea să fiu un suflet nematerializat, lipsit de corp, să pot să zbor liberă printre celelalte suflete. Să nu fie nimic, decât un buchet de sentimente.

Mă muşc de limbă şi îmi trag sufletul de mâneci, ca să nu mă pierd cu totul.

Îmi cad frunzele şi mi se întunecă cerul frunţii. Mi-e frig.

Îţi caut privirea, dar tu refuzi să îţi odihneşti ochii întâlnindu-i pe ai mei.

Totul e un nimic.